Situațiunea (CXCIX)
*La mormântul
mamei ei: În genunchi la Crucea sfântă/ Fiica-și plânge mama sa/ C-a plecat și
n-a-ntrebat-o/ Cel mai tare ce-o durea./ Din întunecata noapte/ Am ajuns sfios
la ea/ Și i-am spus în stinse șoapte/ Nu mai plânge, draga mea./ Mi-a răspuns
făr' să-mi vorbească/ Că durerea-i are leac/ Dar s-o las să mai jelească/ Și
s-o caut peste-un veac.
*Rezultatul
strâns din Camera reprezentanților spune clar oricui că Senatul american așa
șanse mai mult decât mici să l pună pe Trump sub acuzare; la Senat fiind
necesară o majoritate calificată de două treimi, și nu majoritate simplă. Mă
folosesc de ocazia asta să fac mai clar următorul lucru. Anume motivul din care
Trump este singurul președinte american împotriva căruia au fost declanșate
două proceduri de punere sub acuzare. Motivul din care în întreg mandatul
trecut el a fost atacat și subminat masiv și permanent de oamenii Statului
subteran criminal. Motivul din care un număr dureros de mare de oameni în care
el a crezut și cu care a crezut că va face bine țării sale l-au trădat odios,
înțeleși cu mafioții Statului subteran. Motivul din care zecile de instanțe
judecătorești i-au respins pe procedură zecile de dosare probând sute de fraude
electorale gangsterești. Motivul din care a fost cenzurat de către giganți
mondiali ai presei si ai internetului într-o manieră care n-a mai existat și nu
va mai exista în istorie. Motivul din care practic niciun șef de stat și de
guvern nu au dat practic niciun semn de solidaritate cu el în tot acest răstimp
în care el a trecut solitar prin iadul acestei lumi. Motivul acestora toate a
fost și este că acest conducător pe care America nu l-a meritat (și pe care
probabil că nu-l merită decât puține țări ale lumii – precum Brazilia, Polonia,
Ungria) s-a ridicat împotriva Satanei înseși. Și împotriva tuturor lucrărilor
ei: ura față de Dumnezeu și necredința, disprețul față de om și batjocorirea
lui (strivit mai ales de corupția statală), renașterea marxismului ateist
revanșard, pruncuciderea și industria aferentă ei, pedofilia ca mod de viață,
ideologia de gen și homosexualitatea exhibată tot mai agresiv și tot mai
lipsită de orice rușine. Dacă Trump ar fi reușit în țara lui, sataniștii lumii
ar fi primit o lovitură de moarte. Însă el nu a reușit (cum ar fi reușit de
unul singur?) iar americanii și întreaga lume va primi ce merită. Iar șansele
ca un alt Donald Trump să se mai nască curând într-o asemenea lume sunt nule.
Pentru că lumea de azi e prea deprinsă cu răul, iar ca Dumnezeu s-o mai rabde
mult astfel pare de asemenea prea puțin probabil. În sfârșit mai cred și că
asemenea lucruri ar fi trebuit să le spună lumii în exact acești termeni Donald
Trump însuși – dar nu exclud că ar putea s-o facă totuși nu peste mult timp.
*Facebook
mi-a restricționat contul timp de 3 zile pentru că pe 9 ianuarie am îndemnat
împotriva sataniștilor lumii astfel: „Dacă în următoarele 10 zile, până în 20
ianuarie, americanii și armata lor nu se vor ridica împotriva sataniștilor
teroriști care le-au îngenuncheat țara, o altă ocazie nu vor mai avea. Dacă
popoarele creștine vor sta și ele cu mâinile în sân, teroarea satanistă le va
lovi în curând și pe ele crunt.” Motivarea cenzurii: „postarea a incitat la ură
religioasă.” Da, e adevărat, am îndemnat împotriva Satanei și a slujitorilor ei
care fac atâta rău unei lumi care crede în Dumnezeu, și nu în Satana. E aceasta
o incitare la ură “religioasă”? În România oameni ai Facebook, Google etc sunt
unii din societatea în civil ca Mircea Toma (cu un trecut extrem de tulbure sub
comunism și aproape la fel și după) și soția lui Adrian Moraru, șef la IPP (ONG
suținător al securistului Băsescu și al sistemului lui).
*Să-l ai
președinte pe Trump e o mândrie, iar pe unul ca Iohannis o fudulie (să mă ierte
doamnele...).
*Prieteni
dragi, nici unul nu ne mai îndoim că vor veni zile și luni tot mai grele, poate
foarte greu de suportat. Cred, încă o dată, că e timpul, mai mult ca oricând,
să ne întărim în credință și în nădejdea în Dumnezeu. Care nu ne va lăsa dacă
vom proceda astfel! Mereu cu gândul la El, rugându-ne cât mai des chiar și
numai cu un „Doamne, miluiește!”, făcând bine aproapelui în nevoi după puterea
noastră, nu va lăsa ca răul să ne îngenunche și să ne înghită. Mântuitorul a
lucrat minunea umblării pe mare a Sfântului Apostol Petru nu ca să se
grozăvească față de cei prezenți și față de cei de peste veacuri, ci pentru a
da pildă ucenicilor Lui și la toți cei de peste veacuri de nădejdea pe care
trebuie să ne-o punem în El pentru a înfrunta valurile și furtunile vieții.
Astfel cum Petru le-a înfruntat nestingherit pe cele ale mării atât timp cât a
privit la Învățătorul său. Însă cum și-a luat ochii de la El și a privit la
pericolul din jur, frica l-a copleșit și a început să se scufunde. Iar
Mântuitorul, scoțându-l din apă – cum ne va scoate și pe noi din orice primejdii
chiar și în ultima clipă, de ne vom aminti din nou de El și de nădejdea ce
trebuie să ne-o punem, toată, în El – i-a spus Apostolului Său și motivul
pentru care se scufundase: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Activenews, 15 ianuarie 2021)
Situațiunea (CXCIX), articol publicat în anul 2021
