Mark Zuckerberg nu este Dumnezeu

În ultimul an și jumătate, am fost un critic constant al dictaturii de inspirație nazistă instaurată în lume sub motiv de „pandemie”, în fapt un atac biologic pornit cel mai probabil din laboratoarele Chinei, cu complicități americane și vest-europene. Și de fiecarea dată am arătat cu degetul către Globalismul satanist, despre care se adună tot mai multe date că este autorul ororilor actuale. Autor ce pare să-și fi pierdut nu doar orice urmă de luciditate dar și răbdarea cu deznodământul plănuirilor sale teribile, însemnând între multe altele, în special în spațiul euro-atlantic: acapararea resurselor, sărăcirea, îndatorarea și subjugarea popoarelor; distrugerea democrației și a drepturilor cetățenești; „controlul demografic” (inclusiv prin molime provocate și prin terifianta industrie a avorturilor aducătoare de câștiguri fabuloase); ideologizarea sexuală ca debușeu către pedofilia deja endemică și către generalizarea celui mai insolent și degradant exhibiționism sexual; discriminări și segregări inventate și conflictuale pe cele mai varii criterii (mai nou, medicale și rasiale) și, mai ales, un război insidios fără precedent împotriva creștinismului (acolo unde a mai rămas ceva autentic din el, în spațiul ortodox în special). Dar prin cele ce-am scris am vizat și pe cei care conlucrează la răul pe care-l vedem cu ochii noștri de un an și jumătate: Big Tech, Big Pharma șamd.

Această perspectivă a actualității planetare este împărtășită de la o zi la alta de tot mai multă lume, iar ca să constați așa ceva ajunge să petreci și numai o oră pe internet ori pe Facebook. Tot mai multă lume crede asta, în chiar acești termeni – și asta cred și eu. Și e dreptul meu să am această opinie, și s-o împărtășesc public, atât timp cât nu încalc norme legale ori reguli și “standarde” pe care m-am obligat să le respect!

Și totuși, iată-mă cenzurat brutal de Facebook. Iar din modul de operare al companiei, și a poziționării ei clar partizane, ca parte a Big Tech, am deja suficiente motive să cred că am devenit o țintă a cenzurii sale aberante și provocatoare. Pentru că altfel nu se explică de ce, fiind unul din cei aproape trei miliarde de utilizatori pe care Facebook pretinde că-i are, bodyguarzii lui Mark Zuckerberg mă blochează din senin, sub spectrul iminent al ștergerii contului. Iar asta din cauza unei postări cu o cu totul altă tematică decât cea care-i doare de fapt pe patronii lor ideologici – cenzorii abuzivi au avut dintotdeauna un IQ peste medie –, postare ce nu doar că nu încălca vreunul din „standardele comunității Facebook” (înscrise în cele șase bine știute capitole), dar care, întâmplător, consona mai mult decât deplin cu „standardele” corelative tematicii din postarea ștearsă. Postare cu care de fapt s-a pretextat, pentru a fi pedepsit pentru adevărata vină: aceea de a-mi ridica glasul, întruna și fără frică, împotriva unui rău planetar, rău căruia oamenii – mai cu seamă în numele credinței lor în Dumnezeu! – nu au voie să-i spună pe nume. Că textul pentru care am fost blocat era ireproșabil o dovedește, între multe, multe altele, însuși faptul – fără precedent! – că cenzorii mei n-au fost în stare să-mi indice (și nu vor fi nici la proces) ce anume „standard al comunității” a încălcat textul în cauză.

Prezență publică în toți anii de după 1990, inclusiv ca activist de drepturile omului și publicist în presa “centrală”, am avut ocazia să scriu în mai multe rânduri despre numeroasele procese pe care le-am deschis în tot acest răstimp; obligat mai ales să-mi apăr mie sau altora drepturi și libertăți constituționale. Am mai spus-o, și o repet: n-a existat să deschid vreodată un asemenea proces dacă situația de fapt și de drept respectivă nu constituia în sine o garanție solidă pentru reușită. Desigur că a fost nevoie să mizez și pe buna-credință și imparțialitatea judecătorilor – ceea ce ulterior avea să dovedească de multe ori că am procedat corect. În orice caz, de fiecare dată în dosarele cu fiecare dintre cei patru președinți de până acum: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis. Împotriva cărora a fost o pură întâmplare, și nimic premeditat, că în timp am deschis asemenea procese, fiecăruia în parte, repet. În cazul lui Constantinescu, o acțiune urmând unor calomnii cu care el mă vizase printr-un volum de memorii – în rest pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuțiilor oficiale de către ceilalți președinți. Așadar, o cazuistică la vârful ierarhiei în stat, finalizată cu tot atâtea reușite (este adevărat că în procesul cu Constantinescu instanța a decis in extremis să nu aplice o sancțiune penală numai după ce fostul președinte a tipărit, pe timpul procedurilor judiciare, o nouă ediție a memoriilor, din care a scos pasajele calomnioase). 

Ce vreau să spun e că am la activ un palmares care mă face și el să cred că Mark Zuckerberg, cu toată gloria sa intergalactică și cu toată suta de miliarde de dolari pe care pretinde că ar avea-o în conturi și că i-ar aparține, ar putea să plătească tocmai la București pentru o infimă parte a răului pe care-l face. Sigur că da, mult mai important decât celebritatea și banii pe care Zuckerberg pretinde că-i are este spatele său politic fabulos. Un adevăr pe care astăzi îl vedem de asemenea cu ochii noștri e că guvernele țărilor din UE și NATO – cu excepția Poloniei, Ungariei, Slovaciei, Turciei și cam atât – nu sunt altceva decât agenții ale Guvernului modial încă informal, servit magistral de oameni ca Zuckerberg și de jucăria sa infernală; aici se cuvine să ne întrebăm încă o dată cum ar fi permis Globalismul satanist ca plănuirile sale scelerate să mai fie obstrucționate încă patru ani de America lui Donald Trump. Prin urmare, procesul de la București împotriva lui Zuckerberg va avea loc cel mai probabil sub o presiune politică pentru care-i compătimesc de pe acum pe judecătorii respectivi. Pentru că nu-i deloc simplu să faci dreptatea pe care ți-o cere Dumnezeu, și nu nedreptatea la care te împinge, în numele unui închipuit ce se crede dumnezeu, un stat nefast și agresiv, fără Dumnezeu și pierzător de suflete. (activenews.ro,  22 iunie  2021)

Mark Zuckerberg nu este Dumnezeu, articol publicat în anul 2021