Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Situațiunea (CCCIII)

*Am avut, am, și e destul de probabil că voi avea și în continuare sentimente în general bune pentru China. Însă aceasta nu mă impiedică să spun că planul de pace în 12 puncte al Beijingului mi se pare nu doar injust față de Ucraina dar și un document de o calitate discutabilă din punct de vedere rațional (pe alocuri chiar o bizară contradicție în termeni). Iar injust față de Ucraina mi se pare înainte de orice din cauză că nici măcar nu sugerează retragerea trupelor agresoare ruse de pe teritoriul țării vecine.

*A murit d-l Mihai Șora. Cum care Șora? Bătrânelul acela care a trăit 106 ani.

*Cum știm, Putin are și la această dată circa 2.000 de militari ruși pe teritorul Transnistriei. O prezență militară abuzivă și ea, inclusiv în raport cu propriile angajamente ale Rusiei la Summitul OSCE de la Istanbul din 1999, precum și cu rezoluția din 2018 a Adunării Generale a ONU, care a cerut Federației Ruse să-și retragă forțele de pe teritoriul Moldovei. Această situație revine din nou în actualitatea cea mai febrilă ca fiind, cred eu, o premisă a declanșării prin ea, de către regimul de la Kremlin, a unui nou conflict vrând să-l amplifice și extindă pe cel din Ucraina, și să antreneze astfel cât mai multe state în aventura criminală inițiată de Putin în urmă cu exact un an. Un scelerat care nu mai are cale de întoarcere e în stare de orice...

*Când fac câte-o porcărie și nu mai îndrăznesc să mă rog lui Dumnezeu pentru iertare, mă duc cu o floare la icoana Maicii Sale și o rog pe dânsa s-o facă. Secătură lașă, asta sunt!

*Dar apropo de China, în zilele din urmă diplomația sa a avut două sau trei declarații cu accente întrucâtva noi privind relația “solidă ca o stâncă” cu Rusia, respectiv pe cea mai problematică de ceva timp cu SUA. Declarații în care simpatizanții de la noi ai lui Putin s-au grăbit să vadă o posibilă viitoare susținere a președintelui rus în războiul cu Ucraina. Personal cred însă că lucrul acesta nu se va întâmpla niciodată. Iar aceasta pentru că istoria n-a găsit nicicând China de partea agresiunii ilegitime și a crimei în relațiile internaționale. Și sunt mai mult decât sceptic că actuala conducere politică a țării o va face tocmai acum.

*Tocmai pentru că nu mai are cale de întoarcere, Putin e exclus de la sine din orice ecuație a unui plan de pace care se vrea cât de cât serios.

*La unii duhovnici mă crispează puțin să văd că, voind parcă să-și întărească astfel “autoritatea”,
  sunt maximaliști. Adică găsesc că insistă mai mult decât s-ar cuveni pe ideea că mântuirea e un lucru din cale afară de dificil; fapt care e și adevărat, dar și neadevărat. De ce e adevărat, cam știe fiecare dintre cei ce sunt creștini practicanți. Neadevărat este mai întâi pentru că învățătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos e una a nădejdii, iar nu a lipsei de nădejde sau a deznădejdii. Pentru că ce lucru mai încurajator este să știi că, astfel cum ne-a învățat Mântuitorul Însuși în rugăciunea Tatăl nostru, dacă vom ierta greșiților noștri (ceea ce, desigur, nu-i lucrul cel mai simplu), ne vor fi iertate și nouă greșelile? Apoi, un alt exemplu: pentru iertarea păcatelor există spovedania, dar și rânduieli complicate și adesea aspre ale Bisericii în același scop.  Dar, întreb, crede cineva că Dumnezeu, tot pentru iertarea greșelilor noastre trece cu vederea un singur cuvânt din rugăciunile noastre zilnice, unde aproape în fiecare paragraf Îl rugăm să ne ierte? Trece Dumnezeu cu vederea o singură literă din atât de frumoasa rugăciune zilnică către Sfânta Treime? La aceasta mă refer: “Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează, şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău”. Sau, nu avem noi să dreptul să fim plini de nădejde că ne vom mântui de vreme ce tot Mântuitorul lumii ne-a învățat că dacă vom fi milostivi cu cei bolnavi, cu cei flămânzi și goi, cu semenii noștri aflați în varii necazuri și neputințe, vom fi trecuți de-a dreapta Împăratului Judecător? Iar aici Sfântul Ioan Gură de Aur ne vestește judecata lui Dumnezeu dătătoare de cea mai înaltă nădejde cu aceste cuvine: „Nu judec păcatul, ci neomenia! Nu judec pe păcătoşi, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Pentru neomenie vă osândesc. Aveți un leac atât de mare şi atât de bun pentru mântuire, milostenia, cu care puteţi şterge orice păcat”.

*După ce - în mod absolut absurd în contextul dat - a făcut și el din povestea canalului Bîstroe un incident diplomatic răsunător, ministrul de Externe Aurescu vine acum și se arată îngrijorat că „în spațiul public apar narative care susțin că nu ar mai trebui să acordăm sprijin Ucrainei”. Mă opresc și zic doar atât: cu asemenea politicieni, școliți de Securitate, să mulțumim bunului Dumnezeu că rușii nu ne-au invadat pe noi
(activenews.ro, 26 februarie 2023).


Situațiunea (CCCIII), articol publicat in anul 2023