Libertatea de exprimare: îngradiri grave (II)

Saptamâna trecuta m-am oprit la ceea ce mie mi se pare ca afecteaza în momentul de fata, în modul cel mai grav, libertatea presei în România – condamnarea penala a ziaristilor pentru articolele pe care ei le scriu despre unii dintre cei mai înalti demnitari publici. Reprimarea ziaristilor nu este însa singura explicatie a situatiei în care s-a ajuns.

Cenzura prin tratamentul discriminatoriu pe care administratia actuala îl aplica diferitelor institutii de presa este înca una dintre explicatii. Daca cineva rasfoieste astazi colectiile din ultimii trei ani ale ziarelor centrale, va fi izbit de o realitate pe care nimeni n-o poate contesta: publicatiile care dupa 1996 si-au asumat o atitudine critica fata de cei aflati la guvernare au fost supuse unui tratament cu totul defavorabil în comparatie cu restul publicatiilor. Publicitatea platita de FPS si de bancile de stat, sume uriase din banul public – ca sa dau numai exemplul acesta – a fost efectiv inaccesibila celor care au criticat actualele autoritati, mai cu seama pe cele mai înalte dintre ele. La fel se întâmpla si cu posturile private de televiziune. În timp ce posturile pro-guvernamentale sunt iertate de datorii – "amnistiate fiscal", în limbajul unei noi megaescrocherii a actualei Puteri – de multe zeci de miliarde de lei la bugetul public, celelalte sunt executate la ultimul leu.

Politica discriminatorie despre care vorbesc a avut, în subsidiar, si o alta consecinta serioasa: împingerea pe pozitii conflictuale a celor doua categorii de publicatii. Sunt mai bine de doi ani de când o parte din ziarele pro-guvemamentale (recompensate, cum spun, pentru atitudinea lor) gazduiesc atacuri dintre cele mai nedisimulate împotriva celorlalte. (Asa se explica si de ce ziaristii au ajuns sa nu mai fie solidari nici macar cu colegii lor condamnati în procesele intentate de înaltii demnitari ai statului.)

Publicatii prestigioase, pe care le-au consacrat tocmai spiritul deschis si respectul pentru regulile eticii jurnalistice, practica astazi cenzura cea mai autentica si mai nedisimulata împotriva celor care, uneori, îi critica pe cei aflati la guvernare (mai ales pe presedintele Constantinescu). A pune la index intelectuali ca Serban Orescu, Octavian Paler, Emil Hurezeanu sau Radu Portocala doar pentru ca refuza sa scrie altceva decât ce gândesc mi se pare ceva dincolo de bine si de rau. (Experiente asemanatoare, foarte triste, am trait eu însumi, numeroase, în ultimii doi ani.)

Dezbinata programatic, farâmitata tot mai mult pe zone de influenta, cum observa de curând cineva, "cea de-a patra putere în stat" risca sa fie neutralizata de o guvernare agresiva si discretionara. Modul sfidator în care autoritatile au început sa refuze presei accesul la informatii de maxim interes public – cine sunt marii "amnistiati fiscal", cine sunt cei care au devalizat bancile de miliarde de dolari, bunaoara – este mai mult decât rau prevestitor. "Noi nu dam socoteala presei" – asta le raspund mai nou ziaristilor ministrii d-lui Constantinescu.

P.S. În vara anului trecut, presa a publicat o stire – inexacta, cum s-a dovedit ulterior, când tot presa a corectat-o – potrivit careia Congresul american ar fi adoptat o rezolutie cu privire la interesul SUA de a prezerva integritatea teritoriala si deplina suveranitate a României. Într-un text publicat saptamâna trecuta în revista 22, principalul consilier al sefului statului, d-na Zoe Petre, a contabilizat printre marile reusite ale administratiei careia îi apartine si rezolutia, inexistenta, despre care vorbesc. Ca un ziarist sau altul comite o eroare de genul acesta poate sa fie de înteles. Însa când un demnitar cu responsabilitatile d-nei Petre face asta, lucrurile sunt de o gravitate exceptionala. Daca exista sau nu o asemenea rezolutie a Congresului american nu este un detaliu, între altele, cu care poti sa te joci în campania electorala, ci un element fundamental pentru politica externa a unei tari precum România (politica în a carei constructie d-na Petre are un rol important). (Cotidianul, 7 februarie 2000)

Libertatea de exprimare: îngradiri grave (II), articol publicat in anul 2000