Ultimele investigatii sociologice continua sa consemneze si ele previziuni destul de favorabile "stângii" în perspectiva alegerilor viitoare. Ion Iliescu, Teodor Melescanu si partidele pe care ei le conduc continua sa totalizeze împreuna, potrivit ultimului sondaj IMAS, 64 respectiv 62% - aproape 2/3, deci – din intentiile de vot pentru prezidentialele si legislativele din toamna. Pentru o parte a analistilor interesati de subiect, faptul ca afacerea "Firul rosu" nu a adus, cum anticipau, o depunctare severa a protagonistilor ei a fost o surpriza de proportii. Cu atât mai mare cu cât, trebuie repetat, pe întreaga durata a acestui scandal, Ion Iliescu si Teodor Melescanu au avut o prestatie cu totul neinspirata si neconvingatoare.
Situatia actuala din sondaje, cu deosebire dupa consumarea episodului "Firul rosu", spune câteva lucruri foarte importante. Întâi, ca "stânga" îsi consolideaza pozitia de lider al competitiei electorale. Apoi, ca în aceasta competitie recursul la trecut se dovedeste absolut ineficace electoral, daca nu chiar contraproductiv. În al treilea rând, ca preocuparea reala a oamenilor tine eminamente de chestiuni extrem de actuale si acute pentru existenta lor: preturile, somajul, infractionalitatea, viitorul copiilor (în noiembrie 1999, temele enumerate aici constituiau principalele preocupari pentru 78% dintre români). În sfârsit, ca în competitia electorala punctele se vor câstiga sau pierde – si de o parte, si de cealalta – mai ales în functie de felul în care actuala administratie va reusi sau nu sa raspunda acestor preocupari.
Din cele petrecute în ultimele luni este clar ca adversarii "stângii", partidele de "centru-dreapta" aflate la putere si presedintele Constantinescu, au o strategie care pare sa desfida regula realitatii: hartuirea adversarului în cadrul unei campanii negative, redundanta si lipsita de imaginatie. De ce se întâmpla asta? Cel mai probabil din incapacitatea de a imagina o alta cale. Sa nu pierzi puncte si, cu atât mai mult, sa le câstigi, aflîndu-te la guvernare într-o perioada precum cea actuala nu e, desigur, un lucru simplu. Însa a nu avea capacitatea sa gandesti o strategie apta sa-ti amelioreze cât de cât performantele electorale este foarte greu de înteles.
Îndârjirea cu care este abordata înca de pe acum confruntarea electorala sugereaza ca echipa presedintelui Constantinescu este dispusa sa uzeze de orice mijloace pentru a-si anihila adversarii. Se prea poate ca zvonurile despre dosarele revolutiei, mineriadelor sau cele din arhiva Securitatii, care i-ar privi pe contracandidatii actualului presedinte, sa fie lansate, preventiv, tocmai de acolo unde ele produc îngrijorarea maxima. Însa se poate si sa nu fie asa, caz în care strategii d-lui Constantinescu, care dau tot mai mult impresia ca se afla într-o situatie fara iesire, sunt pe cale sa comita o eroare fatala. Scoaterea din cursa a lui Ion Iliescu si/sau Teodor Melescanu folosind Curtea Constitutionala, justitia sau oricare alta cale decât cea a votului popular poate sa produca reactii imprevizibile la nivelul votantilor siguri si, mai ales, al celor care astazi sunt doar alegatori potentiali ai lor. Simpatizantii celor doi sunt doua categorii mult mai putin incompatibile decât se crede uneori, ceea ce ar putea sa produca o mobilizare si o solidarizare a lor în fata carora nimeni sa nu mai aiba absolut nici o sansa, indiferent care ar fi noul contracandidat.
Un lucru care pare sa treaca neobservat este ca ofensiva împotriva lui Ion Iliescu si Teodor Melescanu este simultana cu aceea împotriva lui Petre Roman si a partidului lui. Sunt naivi cei care cred ca necazurile de ultima ora ale PD sunt întâmplatoare. Nu este, de pilda, deloc o coincidenta ca, dupa rasunatorul scandal "Victor Babiuc", fostul ministru al Apararii si alti fosti lideri democrati, demisionari si ei din PD, se îndreapta catre PNL în chiar zilele în care Palatul Cotroceni si liberalii cer capul ministrului de Externe Petre Roman. Ani la rând, situatia locativa a lui Petre Roman s-a aflat în topul neregulilor comise de demnitarii post-comunisti. Si totusi, coincidenta, numai în aceste zile liderul democrat este scos din celebra-i resedinta din Gogol 2 si din toate vilele de care s-a bucurat pâna acum.
Nu este prea clar daca aceste strategii sunt supervizate de Emil Constantinescu si de ceilalti "beneficiari" ai lor. Este însa aproape sigur ca ele nu înglobeaza nici foarte multa inteligenta si, ma tem , nici cele mai bune intentii. Încât nu este deloc exclus ca la alegerile din toamna "dreapta" sa aiba surpriza sa constate ca prin ele a ajutat la cresterea simpatiei populare pentru adversarii sai (victimizati inabil si fara rost). Si chiar mai mult decât atât, ca a contribuit decisiv la solidarizarea "stângii", solidarizare care în conditii "normale" ar fi fost mai mult decât improbabila. (Bursa, 10 aprilie 2000)
Alegerile din toamna: preliminarii, articol publicat in anul 2000