Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Capra râioasa cu coada pe sus

La jumatatea acestei luni, linistea Guvernului a fost tulburata ca din senin de Agentia Standard&Poor`s care, s-a spus, a depreciat pe nedrept ratingul acordat României si a anuntat ca, pâna la sfârsitul anului, România va intra sigur în incapacitate de plata. Cei mai nervosi au fost premierul, ministrul Valeriu Stoica si purtatoarea de cuvânt. Domnii ministri au compus comunicate, au protestat cu indignare, iar când s-au mai racorit un pic au dat-o pe misto: "Standard&Poor`s a gresit tara!"

Numai ca, ghinion, peste câteva zile avea sa se dovedeasca ca Agentia nu gresise deloc tara. Si totusi, ceva-ceva se întâmplase. La sfîrsitul lunii martie, Standard&Poor`s facuse publica o analiza periodica trimestriala (pe primele trei luni ale lui 2000), în care, însa, privitor la România, nu era nici vorba de deprecierea ratingului sau de intrarea, "sigura", în incapacitate de plata. Expertii Agentiei nu înrautatisera, deci, dar – e adevarat si asta – nici nu îmbunatatisera evaluarea României (care ramânea cu calificativul de risc de credit de acum un an, "B - negativ", potrivit codificarilor si limbajului lor). Problema a fost ca ziarul Financial Times a publicat un material din care reiesea, în mod gresit, ca S&P îsi modificase viziunea asupra României. În plus, în locul formularii "vulnerabilitate la riscul intrarii în incapacitate de plata", ziarul a folosit termeni care sugerau ca riscul este iminent.

Asadar, protestele ministrilor nostri au fost fara obiect si s-au produs fara ca cineva sa verifice macar daca relatarile din Financial Times corespund sau nu realitatii - altfel spus, daca acele aprecieri apartineau cu adevarat Agentiei S&P. Partea cea mai penibila a acestui episod a fost ca înaltii responsabili guvernamentali le-au reprosat analistilor Agentiei nu doar "lipsa de profesionalism", dar si ca ceea ce au facut ei se înscrie în sabotarea sistematica a iesirii României pe piata externa de capital. Conspiratia, eterna conspiratie planetara împotriva românilor, deci! "Alte guri aceeasi gama"...

Suparare au produs la Bucuresti, însa, si unele din aprecierile pe care S&P le facuse într-adevar si pe care Financial Times le-a preluat corect. Încercînd sa risipeasca macar în parte confuziile ministrilor nostri, responsabilii S&P au aratat ca, în opinia lor, România nu a facut, atentie la limbajul protocolar, "un progres prea mare" în domeniul reformelor structurale pentru a se asigura ca economia va începe sa creasca si ca în tara vor intra mai multe investitii, care sa genereze exporturi. Acestea, au spus ei, sunt conditiile care vor face ca România sa nu mai fie vulnerabila la riscul intrarii în incapacitate de plata. Este, întreb, ceva greu de înteles sau de obiectat în toate astea? Problema împrumuturilor de la FMI si de la alte organisme financiare internationale (sumele împrumutate deja si impasul actual al negocierilor) a fost avuta si ea în vedere de expertii S&P. Cînd ai o datorie publica de circa 30% din PIB (10% la intern si 20% la extern), în condiitiile unei economii cu probleme cum este cea româneasca, lucrurile nu sunt deloc simple. Si totusi, într-un asemenea context, de parca toate astea n-ar fi fost de ajuns, doi importanti responsabili guvernamentali, ministrul Muncii Smaranda Dobrescu, si cel al Finantelor, Decebal Traian Remes, au anuntat ca vor apela – "în timpul si din cauza" campaniei electorale, ca sa zic asa – la împrumuturi externe de pâna la 1,2 miliarde de dolari pentru ... cresterea pensiilor (si, se aude, si pentru acoperirea unor plati în contul datoriei interne). Daca pentru omul de rând se poate întâmpla ca iresponsabilitatea unei asemenea politici sa nu fie foarte patenta, organismele financiare internationale, potentialii creditori ai României si agentiile de rating nu au cum sa nu înteleaga foarte exact gravitatea lucrurilor.

Împrumuturi de mai bine de un miliard de dolari pentru cresterea pensiilor, în timp ce, s-a aflat de curând, în ultimii doi ani cele doua ministere au "reesalonat" la plata catre buget (inclusiv la cel de pensii) datorii de câteva zeci de mii de miliarde de lei. La sfârsitul lunii martie, pe când înca nu se razboia cu cei de la Standard&Poor`s, premierul Mugur Isarescu anunta public ca bugetul pe 2000 a fost compromis – "practic nu mai exista" – din cauza "reesalonarilor" de zeci de mii de miliarde si a coruptiei "cât cuprinde". Poate cineva sa imagineze o situatie mai grava pentru credibilitatea si solvabilitatea unei tari? Si atunci, de unde pretentia ca Standard&Poor`s – care, repet, nu a înrautatit nici un calificativ, desi avea toate motivele s-o faca – saboteaza România? Nu cumva România este sabotata de chiar ministrii sai, de neprofesionalismul si superficialitatea fudula a unora dintre ei? (Bursa, 24 aprilie 2000)


Capra râioasa cu coada pe sus, articol publicat in anul 2000