UDMR si alegerile viitoare

Cine a urmarit cât de cât cu atentie prezenta de un deceniu a UDMR în spatiul politic românesc nu poate sa nu observe ca partidul maghiarilor din România se afla astazi într-o situatie cu totul speciala: pe cît de favorabila, pe atât de complicata. Cu aproape o luna în urma, partidul condus de Marko Bela a facut publice rezultatele unui sondaj de opinie comandat de el în rândul etnicilor maghiari. Desi buna parte a rezultatelor coincid pâna la identitate cu optiunile bine cunoscute ale liderilor Uniunii, nu exista absolut nici un motiv care sa ne faca sa le privim cu mai multa circumspectie decât pe cele din sondajele comandate pâna acum de celelalte partide de la noi.

Redau, prin urmare, câteva din datele recentei investigatii: maghiarii din România au cea mai mare încredere în UDMR, chiar mai mare, atentie, decât în Biserica lor – 88,2%, respectiv 87,4%; 82% dintre maghiari vor ca UDMR sa participe la guvernare si dupa alegerile viitoare, în timp ce 78% se pronunta în defavoarea PDSR (liderul autoritar al clasamentelor electorale); desi printre "prezidentiabilii" români Emil Constantinescu nu are practic contracandidat – 44% din intentiile de vot, Teodor Melescanu 6,4%, Ion Iliescu si Petre Roman cîte 1,1% - peste 75% dintre maghiari vor sa aiba candidatul lor la prezidentiale.

Asadar, poate cineva, parcurgînd aceste cifre, sa spuna ca UDMR nu se afla cu adevarat într-o situatie speciala? Ce poate sa fie mai complicat decât un astfel de mesaj de la alegatorii proprii: va sustinem masiv, însa tot masiv va cerem ca si din toamna sa participati la guvernare chiar daca aproape toti avem o perceptie defavorabila fata de partidul care pare ca va câstiga detasat alegerile. Ecuatia pe care liderii UDMR o au de rezolvat nu este, deci, deloc simpla. Si totusi, istoria de pâna acum ne spune ca partidul maghiarilor nostri are "matematicieni" suficient de buni ca sa nu fie nevoie sa ne facem, în ce-i priveste, prea multe griji. Asta cu atât mai mult cu cât cele 7 procente pe care le va obtine cu siguranta la alegeri – dar si optiunea nedisimulata si inechivoca a partenerilor nostri euro-atlantici pentru asocierea maghiarilor la guvernare – vor face din UDMR, daca pot sa spun astfel, o Penelopa a viitoarei noastre odisei politice.

Aproape toate fortele politice importante ale majoritatii românesti si-au facut publica dorinta de a intra în parteneriate pre si/sau post-electorale cu UDMR. Au facut-o mai întâi partidele din CDR si presedintele Constantinescu (care, am mai spus-o cu câteva luni în urma, daca UDMR va avea candidatul sau la prezidentiale, are destule sanse sa nu intre în turul al doilea). Daca Emil Constantinescu si partidele care îl sustin îi vor cere sa renunte la propria candidatura – împotriva vointei a peste 3/4 din electoratul sau – UDMR va trebui sa se asigure ca întelegerile facute cu aceasta ocazie nu vor mai fi denuntate atât de usor ca acelea convenite la începutul actualei legislaturi (vezi legile învatamântului, a administratiei publice locale etc). "Au fost promisiuni multe, întelegeri facute, semnate foarte multe, dar foarte putine respectate" – iata o declaratie recenta a presedintelui Marko Bela pe care actualii aliati ai UDMR vor trebui s-o aiba neaparat în vedere la negocierile care vor urma. Dupa cum va trebui neaparat, daca doresc un parteneriat adevarat cu maghiarii, sa-si înfrânga cât mai multe din rezervele pe care înca le mai au fata de partidul lor, despre care unii dintre ei (vicepresedintele liberal Puiu Hasoti) vorbesc public, în chiar aceste zile, în termeni neîntâlniti nici în retorica PRM: "Ar fi bine ca UDMR sa nu aiba acces la ministerele cheie pentru siguranta nationala a României - MI, MApN si MAE". Si chiar sa explice de ce politia si justitia nu au reusit nici în ultimii patru ani sa descopere si sa sanctioneze macar pe unul din autorii provocarilor antimaghiare din Ardeal (Consulatul de la Cluj, "razboiul" inscriptiilor bilingve de la Târgu Mures etc).

Cât priveste PDSR, retinerile maghiarilor sunt în continuare dintre cele mai serioase. Si pe buna dreptate, de vreme ce, în cei aproape patru ani petrecuti în opozitie, partidul lui Ion Iliescu s-a mentinut pe aceleasi coordonate ale retoricii si actiunii antimaghiare. Problema este aici ca situatia are cauze profunde, care tin de mentalitati si de "ideologie", spre deosebire de cele care îi privesc pe partenerii de azi ai UDMR. Înfiintarea unei universitati de stat cu predare în limba maghiara, ca sa dau un singur exemplu, nu a fost posibila nici pâna astazi (românii au peste 50 de institutii de învatamânt superior de stat cu predare exclusiv în limba lor) si din cauza lipsei de interes si de consecventa – si chiar si de întelegere a acestei problematici – din partea partidelor din coalitia de la guvernare. Însa faptul ca timp de aproape doi ani PDSR "a mers pâna în pânzele albe" si a blocat în justitie hotarârea de guvern de înfiintare a Universitatii "Petofi-Schiller" vorbeste, chiar si numai el singur, daca nu despre o politica a relei credinte, atunci cu siguranta de una inadecvata contemporaneitatii. Careia UDMR nu va avea cum sa i se asocieze vreodata. (Bursa, 8 mai 2000)

UDMR si alegerile viitoare, articol publicat in anul 2000