Marginalii la „locale”

Desi destul de prelungite, dezbaterile privind alegerile locale mi se pare ca au reusit sa identifice doar în parte explicatiiie rezultatelor acestora. Despre absenteismul masiv, unii au spus ca de fapt ar fi vorba despre un fenomen obisnuit, întâlnit chiar si în democratiile consolidate, în timp ce altii au gasit ca explicatiile lui s-ar afla exclusiv în scaderea încrederii populatiei în fortele politice. În cazul celor dintâi ar fi de observat ca aici comparatia chiar nu este un argument. Interesul alegatorului occidental pentru competitia politica este scazut mai ales pentru ca acolo nivelul performantelor administratiei publice este atât de înalt încât nu numai ca îi asigura un standard de viata pe masura, dar este perfectibil într-o atât de mica masura – cel putin în comparatie cu ceea ce este la noi – încât neprezentarea la urne nu mai poate sa aiba semnificatia si consecintele pe care ea le are într-o societate precum a noastra. La noi, de pilda, chiar daca nu a ajuns vreodata la Stockholm, Haga sau Bruxelles, bucuresteanul stie bine ca murdaria, gropile si câinii vagabonzi sunt o realitate inacceptabila, care ar trebui schimbata  si  aici  cât  mai curând. Poate parea paradoxal, însa într-un anumit fel absenta de la vot a bucuresteanului se explica tot prin aceea ca situatia orasului lui este perfectibila, la fel, numai într-o mica masura. Din ce cauze? Evident, din cu totul altele decât cele cu care avem de-a face la Stockholm sau la Haga: o acuta lipsa de resurse financiare, o administratie cu o calificare si o experienta sensibil mai modeste etc. Si, sigur ca da, este vorba si de neîncrederea populatiei, tot mai pronuntata de la un an la altul, în capacitatea fortelor politice de a gestiona cum se cuvine treburile publice.

Degradarea încrederii populatiei în oamenii politici este o realitate care nu mai poate fi contestata de nimeni. Cu toate acestea, avînd în vedere mai cu seama seriozitatea unei atari chestiuni, asupra ei si a cauzelor ei se staruie doar arareori si cu destula superficialitate. În legatura cu esecul sever al Conventiei Democrate, de exemplu, foarte putinele referiri ale analistilor politici (mai cu seama ale celor simpatizanti ai CDR) au identificat drept cauza aproape exclusiva lipsa de unitate a aliantei, recte candidatura separata a liberalilor condusi de Mircea Ionescu-Quintus si Valeriu Stoica. Personal, nu cred în acest argument. Nu mai sunt foarte sigur, deci, ca "unitatea" reprezinta si astazi, la patru ani de la victoria din noiembrie 1996, acelasi deziderat pentru care simpatizantii PNTCD si PNL scandau cu înfrigurare la mitingurile Aliantei Civice. Daca în ultimii ani taranistii si liberalii ar fi dat satisfactie la guvernare (si în administratia locala) si daca, în plus, la locale ar fi propus oameni credibili, simpatizantii lor nu ar fi ezitat o clipa sa se prezinte la vot si sa rezolve o dilema pe cât de simpla pe atât de agreabila: sa puna stampila pe una dintre cele doua sigle – care, desi separate si diferite doctrinar, erau atractive prin oferta pe care o propuneau.

Care sunt atunci explicatiile nemultumirii oamenilor? Ramânînd tot la CDR, ca formatiune careia i se atribuie – în cea mai mare masura justificat – responsabilitatea guvernarii, o parte a raspunsului se afla în rezultatele sondajului de opinie pe care Metro Media Transilvania le-a facut de curând publice. Apropo de asta, atacurile foarte dure ale taranistilor si analistilor apropiati lor împotriva Fundatiei Soros – la cererea careia s-a facut sondajul, confirmat, nota bene, aproape în întregime de scrutinul recent – au adus aminte de iesirile identice, la fel de iritate si de belicoase ale lui Ion Iliescu si camarazilor lui, din anii în care si ei se aflau la putere, împotriva aceleiasi Fundatii. Sondajul MMT arata faptul ca dupa 1996 nemultumirea cea mai mare a populatiei fata de activitatea Guvernului tine de ineficienta în combaterea coruptiei. Astfel, daca în martie 1997 doar 28% dintre români se declarau nemultumiti sub acest aspect, în mai 2000 proportia lor a ajuns la 78%. Comparativ, nemultumirea oamenilor privind alte trei capitole importante a înregistrat cresteri categoric mai mici: sanatatea – de la 64 la 72%, agricultura – de la 76 la 81% si somajul - de la 72 la 86%.

Esecul angajamentului pentru o administratie publica corecta este desigur doar una – foarte importanta, adevarat – din explicatii. Pe care însa, este evident, oamenii politici nu sunt dispusi sa o accepte si sa si-o asume. De altfel, în general vorbind, în analizele pe care le fac în aceste zile alegerilor abia încheiate partidele sunt preocupate mai mult de imaginea lor decât de a opera corectiile ce le sunt intrinsec foarte necesare. S-a ajuns pâna acolo ca lideri ai PNTCD, si chiar si ai Aliantei Civice, sa reproseze propriilor suporteri, multi absenti de la vot acum, ca sunt neloiali si lipsiti de inteligenta. În atari conditii sunt semne ca alegerile din toamna nu vor aduce nici ele prea multe elemente noi unui mediu politic tarat si imuabil. (Bursa, 26 iunie 2000)

Marginalii la „locale”, articol publicat in anul 2000