Investitiile, o problema
Cu cât se apropie mai mult alegerile din toamna, cu atât mai frecvente sunt statisticile pozitive facute publice de actuala administratie. Este, desigur, dificil de stabilit daca sutele de cifre publicate lunar de Comisia Nationala pentru Statistica sunt, toate, riguros exacte. Pentru ca, cine ar putea, de exemplu, sa spuna ca productia industriala – în marea ei parte în continuare de stat – a crescut cu numai un procent si nu cu doua, cum, sa zicem, ar sustine Comisia? Sau ca "puterea de cumparare" a scazut în realitate cu mult mai multe procente decât pretind statisticienii? Unul din putinii indicatori prin a carui modalitate de determinare este susceptibil de erori sensibil mai mici este acela al volumului investitiilor straine.
Anii de dupa 1996 au fost efectiv nefasti pentru România în privinta aceasta. Ultimele date ale Oficiului National al Registrului Comertului arata ca, în primul semestru al acestui an, valoarea totala a investitiilor straine (directe, în valuta) a fost de 51,6 milioane de dolari. Practic, jumatate din cea a perioadei corespunzatoare a anului trecut – 107,4 milioane de dolari. Lucrurile stau înca si mai rau comparativ cu ceilalti ani (valori anuale: 1996 – 707 milioane de dolari, 1997 – 508, 1998 – 275). Sunt analisti care au pus cifrele pentru acest an în legatura directa si aproape exclusiva cu apropierea alegerilor din toamna, cu instabilitatea si cu riscul pe care în general ciclurile electorale sunt presupuse a le aduce odata cu ele în societatile cu democratii insuficient consolidate. Argumentul pare însa sa nu fie decât partial valabil pentru situatia în care se afla astazi România. Am insistat nu demult asupra comportamentului mai mult decât contraproductiv al unora dintre politicienii actualei majoritati si al sustinatorilor lor, care, în disputa cu Opozitia, au facut o tema electorala, ajunsa vrînd-nevrînd si în presa si mediile internationale, din pericolul pe care revenirea PDSR la putere l-ar reprezenta pentru investitiile straine. Din acest punct de vedere, numai din acesta si numai partial, apropierea alegerilor ar putea sa explice lipsa de atractivitate a României pentru capitalul strain. Si totusi, volumul extrem de redus al investitiilor straine este o problema cronica a României ultimilor zece ani. În perioada decembrie 1990 – iunie 2000 valoarea totala a investitiilor directe în valuta a fost de numai 4,7 miliarde de dolari (o suma aproape egala cu aceea pe care Polonia a atras-o în doar primele noua luni ale anului trecut – 4,2 miliarde de dolari).
Este greu de imaginat cum ar putea cineva sa explice, credibil, lipsa de atentie cu care guvernele de dupa revolutie au tratat problematica investitiilor private. Pentru o tara precum România astazi, investitiile straine nu sunt o chestiune oarecare. Reorganizarea economica si capitalizarea ar fi trebuit sa fie prioritatile de la kilometrul zero al drumului catre organizarea sociala la care aspiram. Seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti facea foarte recent, în chiar fata autoritatilor române, urmatoarea remarca: "Noi credem ca România nu va avea succes în îndeplinirea conditiilor pentru aderarea la UE fara investitii straine masive".
Cauzele care îi fac pe investitori sa ocoleasca o tara sau alta sunt, în general, aceleasi si foarte bine cunoscute. Instabilitatea politica este una dintre primele. Si totusi, chiar daca în ultimii sase sau opt ani România nu a mai ridicat probleme semnificative de acest gen, investitiile au fost extrem de modeste, de la an la an mai modeste. Preocupati probabil si de un atare paradox, expertii Bancii Mondiale au realizat de curând un studiu cu privire la problemele care îi fac pe investitorii straini sa ocoleasca România. Au fost identificate trei asemenea bariere. Mai întâi tendinta crescuta a statului de a interveni si a controla investitia privata. Apoi, birocratia si schimbarile foarte frecvente ale legislatiei si, în sfârsit, coruptia din administratia publica - "fenomen întâlnit la toate nivelurile si în toate domeniile". Coruptia, lipsa de transparenta si birocratia coplesitoare sunt cauze pe care au ajuns sa le recunoasca public chiar si cei mai înalti responsabili guvernamentali. Confruntat cu o realitate pe care nimeni nu mai poate sa o conteste, unul dintre ministrii cei mai importanti ai actualului Guvern s-a vazut nevoit sa admita public ca "Oricine are curajul de a initia o afacere trebuie sa se lupte cu hatisul legislativ si cu mizeriile sistemului de control. De multe ori, reprezentantii institutiilor care au atributii de control fac controale numai de dragul de a obtine resurse financiare dincolo de salariul pe care îl au. Ceea ce este foarte grav este ca o institutie a statului poate distruge o afacere numai pentru ca asa vrea ea". Coruptia, ca si celelalte obstacole amintite aici, afecteaza, firesc, în egala masura, si investitiile private autohtone. Nici nu ar putea fi altfel într-un mediu în care, potrivit unei ultime investigatii sociologice a Fundatiei pentru Dezvoltarea Societatii Civile, investitorii autohtoni percep coruptia ca pe "un fenomen generalizat". (Bursa, 14 august 2000)
Investitiile, o problema, articol publicat in anul 2000
