Buldozerele si Justitia

Cine se uita la felul în care proaspatul primar general al Bucurestiului îi evacueaza pe "buticari" de pe domeniul public nu poate sa creada altceva decât ca în România a sunat, în sfârsit, ceasul dreptatii. Că d-l Traian Basescu este mai patruns ca oricine altcineva de înţelepciunea romanilor întemeietori de drept de la care stim de multe secole ca justitia trebuie înfaptuita chiar daca ar fi sa piara lumea. "Fiat iustitia, pereat mundus"...

Dar sa fie, oare, adevarat că buldozerele lui Basescu strivesc tot ce întâlnesc pe trotuare doar pentru că întâiul gospodar al urbei este de neclintit în credinta lui ca trebuie sa se faca justitie chiar si de ar fi sa se prabuseasca cerul? Si, în definitiv, chiar este un act de justitie ceea ce face de câteva zile, cu o graba greu de înteles, Traian Basescu?

Bucuresteanul de rând afla abia astazi ca de fapt salba de "buticuri" de pe trotuare nu are, de ani buni, actele în regula. Interese tinînd de bugetul comunitar dar si de cel privat al administratorilor de pâna acum au nesocotit reglementarile legale existente la nivel central. Au fost date autorizatii "provizorii" – nelegale –, comerciantii au avut o sursa de venituri, Primaria asijderea. Localnicii nu protestau nici ei: târguielile marunte se faceau, la iuteala, în drumul catre casa. Venind la Primarie, d-l Basescu si-a spus probabil, pe buna dreptate, nimeni nu are ce obiecta: "Legea trebuie respectata". Si a bagat, de a doua zi, buldozerele. Numai ca de aici – de a doua zi, cu buldozerele – încep problemele.

Nu cred ca într-o tara în care dispretul pentru lege ameninta sa devina un mod de viata s-ar putea gasi foarte multi care sa nu-i dea dreptate, în principiu, primarului general. El are dreptate nu doar pentru ca vrea sa restabileasca legalitatea, dar si pentru ca trotuarele Bucurestiului, si în general domeniul public de pe malurile Dîmbovitei, sunt o culme a mizeriei si prostului gust. (În cazul în care s-ar fi întâmplat ca sensibilitatii estetice a d-lui Basescu sa-i fi scapat câte ceva, ori ca domnia sa sa nu fi înteles foarte exact ce a vazut în vizitele pe care le-a facut în capitalele europene – în pietele de acolo nu exista, Dumnezeule, mercuriale, asa cum primarul nostru înca mai crede si acum – în aceste cazuri, spun, cu siguranta s-a gasit cineva care sa-i semnaleze diferentele dintre, sa zicem, Haga si Paris si Bucuresti.

Suntem, asadar, de acord: ceea ce se face în aceste zile trebuie facut. Dar, pentru Dumnezeu, nu asa! Nu lasînd mii – daca nu cumva chiar zeci de mii – de familii fara unica, în cele mai multe din cazuri, sursa de existenta. Nu distrugînd bunuri care puteau sa nu fie distruse. Nu punînd jandarmii sa se încaiere, bestial, cu niste oameni disperati de raul care li se întâmpla. Pentru cei care stiu ca anii de pâna acum, în care a ocupat demnitati publice, nu au fost dintre cei mai fasti pentru d-l Basescu în relatiile cu legea, frenezia clamoroasa cu care se cere "restabilirea imediata a legalitatii" are în ea ceva în mod evident fals. Nerespectarea de catre fostul ministru al Tansporturilor a unor hotarâri judecatoresti, flota, vilele de protocol sunt tot atâtea momente care ne aduc în minte morala fabulei, scrisa parca anume pentru ceea ce se întâmpla în aceste zile la Bucuresti: "Egalitate? Vrem, dar nu pentru catei".

Nimeni si nimic nu ar fi avut ceva de pierdut daca, mai întâi, oamenilor li s-ar fi dat un termen rezonabil în care sa intre în legalitate: sa-si gaseasca, eventual – în conditii legale de aceasta data – un alt spatiu comercial, sa-si încheie conturile cu furnizorii de marfa, sa desfiinteze constructiile etc. Un termen rezonabil – doua, trei sau poate chiar sase luni – ar fi însemnat un termen care, pe de o parte, sa nu faca neserios calendarul pe care Primaria si l-ar fi propus, dupa atâtia ani de tolerare si încurajare a neregulilor, pentru intrarea în legalitate, iar pe de alta parte sa compromita cât s-ar fi putut mai putin mica afacere pe care miile de familii si-au pornit-o cu destule greutati si din care îsi câstigau existenta. Un termen rezonabil ar fi permis noii administratii a Capitalei sa faca si un alt lucru absolut obligatoriu, pe care, marturisesc, îmi este greu sa înteleg de ce nu îl face: sa cheme la raspundere, inclusiv penala daca se dovedea ca este cazul, pe primarii de dinainte si pe colaboratorii lor care, este tot mai limpede de la o zi la alta, au tratat Bucurestiul ca pe o mosie proprie, În sfârsit, sunt efectiv spectaculoase virajele "ideologice" pe care fruntasul Partidului Democrat le-a facut dupa venirea la Primarie în chestiunea dreptului de proprietate. Dupa ce a anuntat ca din noua pozitie pe care o are se va opune cu tarie ca proprietarii imobilelor nationalizate sa-si recapete proprietatile, iata-l acum pe Traian Basescu luptînd cu buldozerele împotriva "micilor întreprinzatori". Daca ar privi cu mai multa atentie la cine si în ce fel îl aplauda pentru ceea ce face – realizatori de televiziune, directori de gazete etc – noul primar al Capitalei ar avea, cu siguranta, el însuşi multe de învatat. (Bursa, 4 septembrie 2000)

Buldozerele si Justitia, articol publicat in anul 2000