Stereotipuri perene

În seria de anchete pe varii teme mondene, un cotidian central si-a propus la un moment dat sa afle de la câteva "VIP-uri" daca fac piata, daca se târguiesc la cumparaturi si "daca cumpara de la tigani". Au raspuns anchetei sapte persoane – cinci actori si doi realizatori de televiziune. La întrebarea ultima – "Cumparati de la tigani?" – unul dintre cei chestionati nu a dat nici un raspuns (omitînd-o, se pare), în timp ce ceilalti au raspuns cu totii negativ, foarte categoric si aproape oripilati. Unul dintre cei mai cunoscuti actori ai Teatrului "Masca" [Mihai Malaimare] a spus: "Nu cumparam niciodata de la tigani, nu pentru ca sunt tigani, ci pentru ca asa ne-am obisnuit". Sapte din sase intelectuali foarte populari în România au, deci, o atitudine negativa, de respingere, fata de romi. O atitudine pe care aleg, în plus, sa si-o afiseze public cu o naturalete care are o semnificatie de-a dreptul descumpanitoare; aceea a unor grave confuzii si a incapacitatii – vai, la un asemenea nivel intelectual – de a întelege cât de vetusta si de pernicioasa este mentalitatea lor.

O investigatie sociologica, pe care am mai invocat-o nu de mult, arata ca, desi la întrebarea "Care sunt mai rai, românii sau romii?", românii raspund în proportie de 60% "Si românii si romii, în egala masura", aproape 60% dintre cei chestionati nu si-ar da copiii la scoli la care copiii de romi sunt majoritari, iar 83% dintre ei nu s-ar casatori cu o persoana de origine roma. Cifrele amintite aici, exprimînd mai ales optiunile "omului de rând", sunt, evident, o mostra a prejudecatilor din societatea româneasca. Ele ar trebui însa sa nu surprinda pe nimeni – la acest nivel, al omului obisnuit – de vreme ce sase intelectuali (din sapte), foarte populari, adevarati formatori de opinie, iata, împartasesc un rasism cum nu se poate mai veritabil. Este un lucru aproape cotidian ca institutiile de presa, inclusiv posturile publice de radio si de televiziune, sa insiste asupra împrejurarii ca una sau alta din persoanele care comit o încalcare sau alta a legii este de etnie roma. Ceea ce, stim cu totii, nu s-a întâmplat absolut niciodata când în cauza au fost delincventi români. Nimeni nu a vazut vreodata vreun ziar care sa faca mentiunea ca devalizatorii bancilor, cei care au distrus flota ori fiica vitezomana a deputatului taranist care a ucis o fetita de sapte ani sunt de etnie româna. În schimb, atunci când este vorba, ca zilele trecute la postul public de radio, despre "doi romi care au furat câtiva metri de cablu electric", si reporterul, si politistul investigator gasesc ca este absolut obligatorie precizarea etniei. Probabil ca, daca ar fi întrebati de ce procedeaza astfel, amândoi ar raspunde, ca actorul de la "Masca": "Din obisnuinta, si nu pentru ca sunt tigani".

"O singura rasa - rasa umana", aceasta este chintesenta filosofiei care în arealul lumii civilizate a facut din respectul pentru alteritate o valoare suprema. Putine lucruri sunt acolo mai demne de dispret ca însusi dispretul fata de cel care este diferit de tine. Societatile respective au angajat un efort urias de resurse si de vointa pentru ca nimeni dintre cei care traiesc în ele sa nu fie discriminat pentru ca este femeie si nu barbat, persoana cu handicap si nu perfect valida, negru si nu alb.

Egalitatea sanselor si nediscriminarea sunt nu doar texte ale Legii fundamentale. O întreaga constructie filosofica, legislativa si institutionala, care în România provoaca zâmbete si condenscendenta chiar si intelectualilor cei mai straluciti, umplu de substanta definitiile si regulile constitutionale. Discriminarea pe criterii rasiale ori etnice în învatamânt ori în obtinerea unei slujbe este nu doar sanctionata legal cu severitate maxima dar si o chestiune care descalifica moral în modul cel mai grav cu putinta.

Desigur, pentru o societate precum cea româneasca o asemenea realitate nu poate fi decât un deziderat al termenelor lungi. Si totusi, ceea ce se întâmpla astazi la noi arata întârzieri greu explicabile pentru oricine. Reluînd sirul exemplelor, foarte recent, la unul din sediile Oficiului Fortelor de Munca din Capitala, a fost instituita o regula prin care romii erau exclusi de la angajarile care urmau sa se faca. Este, fara îndoiala, un lucru cât se poate de nefiresc si de grav ca o institutie publica precum Oficiul Fortelor de Munca sa practice, deschis, o discriminare în violent dezacord nu doar cu tratatele internationale pe care România si le-a asumat în materia drepturilor si libertatilor fundamentale dar si cu dispozitiile Constitutiei ("România este patria comuna a tuturor cetatenilor ei, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica..."). Însa înca si mai nefireasca este reactia mai mult decât stearsa, mai cu seama a "societatii civile", la un asemenea eveniment. Romani CRISS, organizatie a etnicilor romi din România, a fost practic singura care a intervenit. În absenta unui cadru legislativ adecvat, este evident ca, chiar si în cazul în care societatea civila ar fi fost mai solidara de cum s-a dovedit a nu fi fost, lucrurile tot n-ar fi avut prea multe sanse de a se ameliora satisfacator. (Adoptarea de ultima ora de catre Guvern a Ordonantei de urgenta privind eliminarea tuturor formelor de discriminare este o premisa a unor evolutii viitoare cât de cât mai aproape de standardele lumii civilizate.) (Bursa, 6 septembrie 2000)

Stereotipuri perene, articol publicat in anul 2000