Un eveniment important
Am mai spus, nu de mult, ca dupa 1996 mie mi s-a parut ca vocea societatii civile a devenit tot mai stearsa. Din momentul în care prietenii si colegii lor au ajuns la guvernare, comportamentul liderilor organizatiilor civice militante, al celor asociate traditional CDR mai ales, a devenit tot mai diferit de acela de pâna atunci. Si asta desi, asemeni celor carora le luasera locul, noii guvernanti tineau si ei, aproape zilnic, pagina întâi a ziarelor – ca sa dau doar acest exemplu – pentru scandalurile de coruptie în care erau implicati. Prin urmare, am crezut si continuu sa cred ca lipsa de reactie a organizatiilor civice este si ea una din explicatiile faptului ca si dupa 1996 administratia publica a continuat sa fie afectata de fenomenul coruptiei. Recent, un studiu al organizatiei Transparency International a situat România între primele 23 de tari din lume cu un nivel ridicat al coruptiei (dintr-un total de 90 de tari, între care Belarus, Columbia, Namibia, Botswana si altele ocupa pozitii mai bune decât România). În aproape acelasi sens este si ultimul raport al Parlamentului European, care retine ca în ce ne priveste coruptia reprezinta unul dintre cele mai serioase trei obstacole în calea aderarii la Uniunea Europeana.
Si totusi, în urma cu trei zile, în spatiul civic a avut loc un eveniment care merita notat. Patru organizatii neguvernamentale au semnalat, deopotriva autoritatilor si opiniei publice, perceptia (si îngrijorarea) lor potrivit careia, citez din declaratia facuta publica în cadrul reuniunii, "Coruptia este una dintre problemele cele mai grave cu care se confrunta România". Asociatia Româna pentru Transparenta (corespondenta în România a lui Transparency International), Asociatia Pro Democratia, Agentia de Monitorizare a Presei (de pe lânga saptamânalul Academia Catavencu) si Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile au ales, deci, sa se solidarizeze si sa traga un semnal de alarma asupra riscului pe care-l comporta perpetuarea starii actuale. Demersul celor patru organizatii este salutar si din perspectiva momentului în care s-a produs, acela al debutului campaniei electorale. S-a putut, astfel, reaminti candidatilor la cele mai înalte demnitati publice "ca vor avea de guvernat o societate marcata de o coruptie generalizata", dar si alegatorilor ca, prin exigenta votului lor, pot sa-si asume o tema de maxima actualitate pentru societatea în care traiesc.
Initiativa celor patru organizatii a pus public, deci, o problema cât se poate de serioasa, pe care, iata, autoritatile se dovedesc ineficace (daca nu mai mult) în a o rezolva. Saptamânile care vin vor arata ecourile pe care ea le-a avut la nivelul societatii si la cel al institutiilor statului. Foarte important mi se pare mesajul pe care organizatiile amintite l-au transmis presei: "Încurajam pe partenerii si colegii nostri din presa sa promoveze aceste teme în dezbaterea publica". Apelul la asumarea de catre presa a statutului pe care propria-i definitie i-l confera, acela de "câine de paza public", este evident si cum nu se poate mai adecvat. Experienta din anii de dupa Revolutie – chiar daca, din pacate, nu foarte bogata – arata ca daca uneori s-a mai reusit câte ceva în diminuarea coruptiei, lucrul acesta s-a întâmplat, fara nici o exceptie, în conditiile în care ziaristii diferitelor institutii de presa au fost solidari. În opinia mea, diminuarea coruptiei din administratia publica reprezinta astazi o miza suficient de mare pentru ca ziaristii sa raspunda mesajului care le-a fost adresat. Indiferent de deosebirile, firesti, tinînd de optiunile politice, de interesele divergente, foarte firesti si ele, din spatiul competitiei atât de dure a tirajelor si audientei si de orice altceva.
În urma cu câteva saptamâni, pe pagina întâi a unui hebdomadar de atitudine prin umor [Academia Catavencu], am remarcat o precizare, plasata parca anume sa nu fie observata, formulata astfel: "Publicatia noastra are achitate toate taxele la zi". Un timp mi s-a parut ca mentiunea, neobisnuita, tinea de stilul sprintar, bine stiut, al ziaristilor de acolo. Însa câteva numere la rând m-am uitat mai atent la continutul revistei si aveam sa constat ca între acesta si precizarea de pe coperta era o legatura cât se poate de directa. (Cotidianul, 16 octombrie 2000 si Lumea libera)
Un eveniment important, articol publicat in anul 2000
