O catana nabadaioasa

Nimic nu prevestea, pana mai zilele trecute, iesirea din anonimatul unei pensii tihnite - cam prea tihnite chiar - a generalului Ion Suta. Nici macar recenta emisiune a lui Mihai Tatulici, in care istorici si participanti directi la actul de la 23 august 1944 se straduiau deopotriva sa refaca adevarul unei clipe tragice a destinului nostru national. Era acolo intaia oara cand dupa jumatate de secol, sute de mii, milioane, poate, de romani ridicau impreuna valul minciunii. Nu PCR infaptuise istoricul act, ci Regele, armata si partidele politice traditionale. Si totusi, generalul Suta arunca in emisiune o depesa prin care reia fara sa se jeneze plasmuiri comuniste abia demontate: Regele a tradat, rolul decisiv al comunistilor in insurectie s.cl. Provocand rumoare in studio si proteste printre telespectatori. Si asta mai ales pentru ca nabadaioasa catana si-a declinat in depesa si rangul militar. Poate un general al armatei romane sa gandeasca astfel? - s-a pus imediat intrebarea. Uite ca poate! Iar daca vom spune ca generalul a fost unul din dogmaticii comunisti pe care pana si Ceausescu i-a dezavuat si scos din armata, se va intelege si de ce.

Nu ma pot desprinde nici acum, la zile bune de la isprava generalului Suta, de amintirea nevolnicului Erostrate, care, ros de obsesia posteritatii, a pus foc templului zeitei Artemis. Cum se mai repeta peste veacuri istoria... (Romania libera, 14 septembrie 1993)

O catana nabadaioasa, articol publicat in perioada 1990-1998