Ceasul al 12-lea

Asadar, este aproape sigur, Legea caselor nationalizate va fi amânata si ea pentru legislatura viitoare. Si asta, dupa patru ani de guvernare a partidelor istorice! Si desi este pentru oricine un adevar elementar ca reabilitarea proprietatii ar fi fost una din primele conditii ca România post-comunista sa poata intra în normalitate. În urma cu exact patru ani, în campania electorala, d-l Constantinescu le promitea proprietarilor ca se va face dreptate. Dupa un an sau doi de asteptari, unii dintre ei s-au dus la Cotroceni si i-au adus aminte presedintelui de promisiunile facute. "Aveti o mentalitate comunista" – le-a raspuns rastit d-l Constantinescu – "eu nu sunt Ceausescu, presedintele nu face legi si nu va poate da proprietatile înapoi". Asadar, dupa unsprezece ani de la revolutie, chestiunea proprietatii ramâne nerezolvata. Dupa unsprezece ani de la revolutie, privatizarea s-a facut în proportie de nici o treime, marea majoritate a populatiei traieste în limita subzistentei, agenda integrarii în Uniunea Europeana si în NATO este pe punctual de a fi compromisa, analizele specialistilor internationali constata, toate, ca România este una din cele mai corupte tari din lume. Societatea pare secatuita, obosita, incapabila de energii care s-o duca mai departe. Aceiasi si aceiasi politicieni repeta, de peste un deceniu, aceleasi si aceleasi partituri gaunoase: "reforma", "integrare", "lupta împotriva coruptiei", "interesul national", "garantarea proprietatii". Seara de seara, pe toate canalele, ca într-o piesa scrisa prost, acelasi figuri, aceleasi fraze, aceleasi replici, aceleasi gesturi, de peste un deceniu.

Si totusi, în campania electorala din toamna aceasta ceva se întâmplă. Politicienii încep sa devina victime ale propriei maniere în care au înteles sa faca politica timp de un deceniu. Privindu-i, vezi bine ca au început sa oboseasca sa mai peroreze, ore în sir, despre lucruri în care nici ei nu cred. De câteva zile, dupa debutul campaniei electorale, audienta talk-show-rilor cu politicieni s-a prabusit efectiv (situatie care a prins nepregatite pâna si posturile de televiziune ale caror patronate dau semne ca nu stiu sa iasa din impas). Nimic nu mai e viu si autentic. Caravana electorala merge doar pentru ca asa s-a stabilit - sa mearga, obligat, pâna la sfârsitul lunii.

În urma cu patru ani, lumea scanda "Alianta [Civica] e speranta". Astazi, aproape nimeni nu mai spera nimic. Iar PDSR va veni din nou la putere doar pentru că altcineva nu mai are cine sa vina. Oamenii au ajuns sa nu-si mai doreasca decât sa treaca o iarna care se anunta si lunga si grea. În zilele din urma situatia grava din tara i-a împins pâna si pe generali la gesturi la limita legii. Si totusi, nimeni nu-si asuma nici o responsabilitate. Picînd parca acum, dintr-o alta lume, consulul general al României la New York a gasit ca lucrul cel mai bun pe care îl poate face este sa le tina conationalilor din Statele Unite o lectie de patriotism, chemîndu-i la urne, pe 26 noiembrie: "Democratia din România are nevoie de votul dumneavoastra, votati pentru binele tarii, pentru mai binele interesului national, pentru a va reafirma patriotismul la care nu în putine ocazii faceti apel". Acelesi fraze gaunoase ca si la Bucuresti ... Pâna sa vina la New York, d-l consul a fost un înalt functionar guvernamental si ar fi putut, prin urmare, sa explice mai bine decât altii de ce, de pilda, puterea pe care o reprezinta continua sa legitimize confiscarile de proprietate ale regimului comunist. Sau de ce promisa "reforma a clasei politice si a administratiei" a esuat în complicitatile cele mai dezonorante dintre "ai nosti" si "ai lor". În competitia pentru cea mai înalta demnitate în stat, partidul lui Iuliu Maniu si Corneliu Coposu a ajuns sa fie reprezentat de un personaj cât se poate de controversat, cu o biografie dintre cele mai neclare (între altele si unul din oamenii de mare încredere ai adversarilor cei mai înversunati ai PNTCD). Dar d-l Eugen Serbanescu se fereste sa vorbeasca despre asemenea lucruri. Ceea ce, într-o logica elementara, ar fi trebuit sa-l oblige sa se abtina si de a da lectii de patriotism. Dar, ma întreb, mai sunt la noi logica si decenta lucruri de care sa mai pese cuiva?

Mai sunt nici trei saptamâni si alegerile se vor încheia. În lunile care vin, vom sti daca oamenii politici vor avea sau nu capacitatea sa schimbe, în ceasul al doisprezecelea, cursul evolutiilor societatii românesti. Daca asa ceva nu se va întâmpla, atunci un proiect curajos de reformare a clasei politice românesti va deveni absolut necesar. Iar daca se va dovedi ca lucrul acesta nu se va putea face împreuna cu clasa politica însasi, el va trebui sa se întâmple nu doar fara ea, dar si împotriva ei. (Lumea libera, 11 noiembrie 2000 si Cotidianul)

Ceasul al 12-lea, articol publicat in anul 2000