Addenda la un bilant

Asadar, la ora la care scriu rândurile de fata se stie ca alegerile care au pus capat administratiei CDR-Emil Constantinescu au consemnat o victorie zdrobitoare a PDSR si PRM (aproape 75% din locurile din Parlament) si o finala prezidentiala Iliescu - Vadim Tudor. Explicatiile acestui deznodamânt se gasesc, pe de o parte, în rezultatele celor patru ani de guvernare, iar pe de alta parte, în strategia deplorabila cu care fortele politice "de dreapta" s-au prezentat în alegeri. Desigur, responsabilitatea principala pentru cele întâmplate revine fortelor politice însesi. Si totusi, eu cred ca o parte a raspunderii revine societatii civile si intelectualilor asociati acesteia, sustinatorii traditionali ai CDR si ai presedintelui Constantinescu.

Dupa alegerile din urma cu patru ani, liderii cei mai importanti ai societatii civile au abdicat, practic, de la statutul propriu si de la obligatia pe care o aveau în virtutea lui, aceea de a fi o constiinta critica care sa vegheze la comportamentul institutiilor democratice si al fortelor politice (cu deosebire al celor aflate la guvernare). Din pacate, odata ce colegii si prietenii lor au ajuns la putere, vocea critica a liderilor civici s-a estompat din ce în ce mai mult, pentru ca în ultimii doi sau trei ani ea sa nu mai fie auzita practic deloc. Protestele rasunatoare de pâna atunci împotriva coruptiei, de pilda, au încetat subit, desi fenomenul a proliferat si dupa 1996. Rapoartele din ultimii ani ai Uniunii Europene, ca sa dau doar un exemplu din lungul sir care ar putea fi dat, vorbesc despre coruptie ca despre un obstacol important în calea aderarii României la UE (un fenomen "larg raspândit si sistematic", care "submineaza nu doar functionarea sistemului legal, dar care are efecte asupra economiei si diminueaza încrederea în autoritatile politice"). Înalti demnitari si functionari publici, unii foarte apropiati ori chiar membrii ai organizatiilor civice – Radu Sârbu, Lucian Mihai, Catalin Chirita, Marin Lutu, Ioan Bruckner si multi altii – au tinut luni la rând pagina întâi a ziarelor, fara ca asociatiile civice sa aiba vreo reactie, în macar un singur caz. Strategia lui "nu-i criticam pe-ai nostri ca sa nu dam apa la moara celorlalti" a fost nu doar contrara definitiei societatii civile, dar si, iata, total neproductiva. Opinia publica a vazut cu ochii proprii nu doar lipsa de integritate a demnitarilor în cauza, dar si abdicarea liderilor civici (uneori din interese proprii cât se poate de concrete) de la rosturile lor. Esecul grav în alegeri al Conventiei Democrate (si al candidatului "ei" la Presedintie) este si o dovada peremptorie a degradarii serioase a încrederii în organizatiile civice (în Alianta Civica, mai ales) care au sustinut-o (si) în aceste alegeri.

Dar responsabilitatea societatii civile este legata nu doar de esecul proiectului de "reforma a clasei politice si a administratiei" (pe care în urma cu patru ani si l-au asumat ca pe o mare promisiune) ci si de neglijarea aproape totala a marii teme tinînd de apararea drepturilor si libertatilor fundamentale (îngradirea libertatii presei, a libertatii religioase, discriminarea minoritatilor etc). Cel putin prin lipsa de reactie, societatea civila este pe cale de a cautiona compromiterea unui alt proiect important, deconspirarea Securitatii ca politie politica (pe care l-a initiat si în care s-a implicat inclusiv în desemnarea Colegiului pentru Studierea Arhivelor Securitatii). Doi detinuti politici sunt marii vinovati de ceea ce a facut politia politica comunista, în timp ce Ion Iliescu, unul dintre responsabilii cei mai înalti ai PCR, este curat ca lacrima. Si asta desi articolul 5 al Legii dosarelor stabileste clar ca "Sunt asimilati colaboratorilor Securitatii ca politie politica persoanele care au avut competente decizionale, juridice ori politice cu privire la activitatea Securitatii". Conducerea centrala a PCR, din care Ion Iliescu a facut parte, a avut sau nu a avut "competente decizionale cu privire la activitatea Securitatii"? Prin urmare, li se pare d-lor Onisoru, Patapievici [membri ai Colegiului CNSAS] si suporterilor lor din societatea civila ca asa trebuia aplicata aceasta lege fundamentala pentru societatea româneasca? Numeroasele si foarte gravele nereguli savârsite pâna acum de membrii Colegiului merita, însa, o analiza speciala. Iar asta cu atât mai mult cu cât exista un sentiment tot mai acut ca prin acest club al superficialitatii si lipsei de responsabilitate Securitatea face lucruri pe care în nume propriu nu si-ar fi permis sa le faca.

Cât priveste implicarea în actualele alegeri, nereusind sa solidarizeze fortele "de centru-dreapta", organizatiile civice si o buna parte a intelectualilor apropiati lor s-au antrenat în batalia dintre taranisti si liberali. Desi timp de doi sau trei ani înainte de alegeri, angajamentul lor (al Aliantei Civice, mai ales) fusese constant acelasi: "Nu ne vom antrena în concurenta orgoliilor si intereselor politicianiste ale partidelor si nu le vom sprijini pe unele împotriva altora". Divizarea "dreptei" în doua tabere, "taranistii lui Isarescu" si "liberalii lui Stolojan", a fost un scenariu pentru care stânga se va fi felicitat îndelung. Apropo de asta, la sfârsitul lui august, atunci când raul înca se mai putea evita, scriam în Cotidianul: "În orice caz, pâna ne vom dumiri (daca ne vom mai dumiri vreodata) cum de a reusit FSN-DSS-Isarescu-Stolojan un dezastru atât de total în tabara lui Corneliu Coposu, intelectualii nostri ar trebui barem sa bage de seama ca în toata nebunia asta risca sa intre asa cum sunt, niste oameni normali, intelectuali onorabili de dreapta, si sa iasa cu mintile rasucite si de stânga. Cu împielitatii astia nu te joci..."

Aproape patru ani nu am încetat sâ scriu despre aceste lucruri iar acum se dovedeste ca am avut dreptate. Ce pacat ca am avut dreptate! Ce pacat ca am ajuns aici! La 11 ani de la revolutie, multora dintre noi ne-a mai ramas doar libertatea ca peste câteva zile sa nu votam nici cu Iliescu, nici cu Vadim. (Lumea libera, 9 decembrie 2000 si Cotidianul)

Addenda la un bilant, articol publicat in anul 2000