Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Politica si promiscuitate

La sfârsitul lunii care a trecut, doi redutabili ziaristi de investigatii au reusit sa patrunda din nou în subteranele urât mirositoare ale politicii noastre. Ei au aflat – si au aflat bine, nimeni nu i-a contrazis - ca George Paunescu a fost cel care a sponsorizat vizitele preelectorale, de anul trecut în Statele Unite, ale lui Adrian Nastase si Ion Iliescu (cel "sarac si cinstit" - ah, câta impostura...). "Sponsorul", cunoscut cititorilor si procurorilor mai ales pentru paguba de 200 de milioane de dolari pe care a produs-o Bancorex, sub guvernele lui Iliescu & Co, fugise peste Ocean de aproape trei ani. Îl speriase uitatura rea a lui Constantinescu si vorbele grele spuse de el în alegeri ("A venit timpul", tuna viitorul presedinte, "ca aceia care au devalizat bancile si au adus tara aceasta în ruina sa raspunda pentru faptele lor"). Dupa revenirea lui Iliescu si a PDSR la putere, Paunescu s-a întors si el acasa. Le-a gasit pe toate cum le lasase, - numai Bancorexul disparuse cu totul iar Constantinescu se facuse de râs.

Cei doi ziaristi au descoperit si alte noi afaceri imobiliare ale lui Adrian Nastase. Într-un clasament al celor mai corupti politicieni de dupa revolutie, actualul presedinte al PDSR ar ocupa cu siguranta un loc fruntas. Despre afacerile acestuia stim înca din primele luni de dupa revolutie. Ministru de Externe fiind, el s-a pretat la acte de care în mod normal ar fi trebuit sa se ocupe procurorii. Pentru a crea aparenta ca este îndreptatit sa primeasca o locuinta din fondul locativ special al statului (locuinta pe care a si primit-o prin Ministerul pe care îl conducea), el a "donat" socrului sau (ministru al Agriculturii în anii lui Ceausescu), locuinta proprietate personala în care statea. Au urmat ani întregi în care d-l Nastase a tinut pagina întâi a ziarelor cu alte si alte afaceri imobiliare (între ele terenurile si vila de la Cornu) ori cu complicitatile cu marii corupti din partid (episodul cel mai sinistru, ne amintim, acela în care Bivolaru a fost însotit la Parchet de un comando condus de actualul premier). Ultima afacere a lui Nastase, descoperita de ziaristi, este un bloc, în constructie, cu sase etaje. Terenul pe care se ridica imobilul, plasat în cea mai scumpa zona a Capitalei, a fost cumparat de premier "cu un pret de Ferentari" iar constructorul blocului - una din firmele de constructii ale subalternului premierului, secretarul de stat în Ministerul Lucrarilor Publice, Sergiu Sechelariu. În urma cu trei luni, atunci când am facut si eu un numar de investigatii privind afacerile demnitarilor, am cerut Camerei de Comert si Industrie Bacau sa-mi spuna - prin lege avea aceasta obligatie – daca Nastase si Sechelariu figureaza în registre ca având afaceri. Refuzul Camerei de la Bacau, pe cât de categoric pe atât de abuziv, a primit acum explicatia asteptata.

Lui Adrian Nastase si subalternului sau nu le pasa ca ceea ce fac ei sfideaza nu numai bunul simt dar si normele constitutionale. Când e strâns cu usa si ziaristii îi numara casele, Adrian Nastase îsi pierde orice decenta si se umple de ridicol ("Locuinta din Jean Texier", a explicat el, "nu e a mea, e a sotiei mele"). Acestia sunt, deci, oamenii care ne conduc de mai bine de un deceniu. Am vazut de curând în ziare niste domni indignîndu-se ca responsabilii UE si NATO sunt tot mai retinuti când vine vorba de integrarea într-o perspectiva previzibila a României. Nimeni n-ar trebui sa se mai mire (sau, ma rog, sa simuleze mirarea) ca se întâmpla asta. Ceea ce se vede cu ochiul liber de aici, de la Bucuresti, se vede la fel de bine si de la Bruxelles si Washington. Practic nu trece o zi sa nu afli ca promiscuitatea este si mai raspândita decât credeai ieri ca este. Oriunde cauti, în partidul d-lui Nastase, la liberali sau la taranisti, aproape ca nu mai gasesti un singur politician despre care sa nu afli ca de-a lungul anilor s-a folosit de pozitiile detinute pentru avantaje proprii. Fie în afaceri, fie ca sa-si ia case (nu o data "nationalizate" si la preturi de nimic), fie sa-si angajeze copiii si nevestele în ministere sau la ambasade ori sa-si trimita copiii la "burse în Occident".

O ziarista, o doamna "impartiala ca tot românul", care în zilele din urma i-a luat un interviu lui Vasile Lupu, i-a imputat impetuosului taranist ca vorbeste mai mult despre coruptia din PNT decât de cea de la PDSR. "Pai, ce", l-a întrebat mâhnita doamna, "e PNT-ul mai corupt ca PDSR-ul"? Dupa parerea mea, felul acesta de a pune problema si de a-i compara pe coruptii "nostri" cu "ai lor", face în continuare un mare rau. Pusa corect, problema cred ca de fapt este asta: asa cum arata azi partidele noastre, mai sunt sanse ca lucrurile sa se schimbe? Sincer, eu unul nu cred. Coruptia si complicitatile sunt atât de raspândite încât schimbarile par prea putin posibile. Si asta nu doar la nivelul "clasei politice", în ansamblul ei, dar si în interiorul fiecaruia dintre partide. Criteriile, "doctrinare" ori altele de acest gen, nu mai au nici o relevanta într-o tara atât de saraca în care averile "liberalilor" lui Valeriu Stoica si ale "socialistilor" d-lui Nastase sunt practic egale, de ordinul miliardelor si zecilor de miliarde de lei. (Cotidianul, 18 august 2001 si Lumea libera)


Politica si promiscuitate, articol publicat in anul 2001