Provocat de o noua declaratie a actualului presedinte, m-am mai întrebat o data, în zilele din urma, daca nu cumva d-nii Iliescu si Constantinescu vor fi avînd si ei dreptatea lor atunci când le tot reproseaza ziaristilor ca scriu numai de rau. Raspunsul meu este, înca o data, nu, reprosurile celor doi nu au nici o îndreptatire. Si cred asta chiar daca stiu si eu ce stie si spune destula lume, ca ziaristii nu sunt nici ei cu totii niste sfinti, incapabili de patimi, de rea credinta sau de alte rele omenesti. Stiu bine lucrul acesta. Însa la fel de bine stiu si ca responsabilitatile nu pot si nu trebuie sa fie amestecate. Dupa cum nu pot sa nu observ si altceva, anume ca atât Ion Iliescu cât si Emil Constantinescu au avut sa faca reprosuri presei exclusiv în anii în care fiecare dintre ei era la putere, si nu si atunci când, în opozitie fiind, criticile ziaristilor îi vizau mai ales pe adversarii lor, aflati la guvernare. Ceea ce arata, pe lânga mai multe altele, doua lucruri importante: pe de o parte ca, din acest punct de vedere, presa se poarta, în general vorbind, în acord cu rosturile pe care le are, iar pe de alta parte ca oamenii nostri politici au destule dificultati în a accepta regulile dupa care functioneaza o lume normala.
Poate ca nu as fi revenit asupra acestor chestiuni, niste adevaruri elementare în definitiv, daca d-l Iliescu nu si-ar fi reluat criticile la adresa presei într-un moment în care politicienii nostri ar trebui sa se abtina primii în a face altora reprosuri. Proasta guvernare a tarii, esecurile reformelor, mai cu seama a celor economice, coruptia generalizata sunt realitati pe care nu le mai contesta nimeni de ani buni. În chiar discursul în care a acuzat presa pentru viziunea ei prea sumbra, discurs ocazionat de Forumul presei române de pretutindeni, Ion Iliescu a vorbit, destul de incoerent logic, mi s-a parut, si despre faptul ca 80% dintre români traiesc în saracie (iar 40% dintre ei în saracie extrema). Apoi, daca e asa, cine si cu ce îndreptatire mai poate sa impute presei ca are o viziune sumbra? Poate cineva sa imagineze o realitate mai sumbra decât aceasta, în care 80% din populatia unei tari, cu conditiile si resursele pe care le are România, traieste în saracie? Si, ma rog, de aceasta situatie, de starea de saracie si promiscuitate în care a ajuns România, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si toti ceilalti, care de mai mult de un deceniu s-au aflat în fruntea treburilor acestei tari, nu sunt ei, oare, primii raspunzatori?
Este o viziune sumbra a ziaristilor sau o realitate indenegabila faptul ca relatiile României cu vecinii sunt astazi într-o situatie incalificabila? Cum poti sa explici rational asa ceva în timpul mandatului unui prim ministru care are experienta si competenta politica si diplomatica pe care le are Adrian Nastase? La Sofia sunt proaspete în memorie replicile vexatorii si inamicale date de premier în incidentul pe care el însusi l-a cauzat în chestiunea "tandemului" pentru integrarea în NATO. Cu Ungaria avem un litigiu, pe "Legea statutului", la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, cu Moldova, altul, la Curtea de la Strasbourg, iar d-l Nastase ne-a informat de curând ca "este studiata posibilitatea" unei actiuni împotriva Ucrainei la Tribunalul International de la Haga. Nu spun, evident, ca România ar avea astazi parte de cel mai fericit "context international". Spun doar ca, oricât ar fi de circumstantiat, este limpede pentru oricine ca situatia în care s-a ajuns este pe deplin imputabila politicienilor (care stiu cu totii bine, iar d-l Nastase stie cel mai bine, cât de mult atârna aceste lucruri în "procesul integrarii euroatlantice"). Dar greu de înteles nu sunt numai gesturile si deciziile de politica externa ale oamenilor nostri politici. D-l Nastase si ministrii sai au adoptat de curând o hotarâre de Guvern prin care au stabilit ca cele aproape 300 de miliarde de lei necesare despagubirii investitorilor FNI vor fi luate din fondurile "de rezerva" ale întreprinderilor de stat. Las la o parte aberatia ca vinovatii de marea escrocherie FNI, cu care Nicolae Vacaroiu si alti colegi de-ai d-lui Nastase au facut sau fac afaceri împreuna, sunt în continuare liberi si nu îi întreaba nimeni nimic, însa o asemenea decizie este un abuz care înfrunta nu doar bunul simt dar si cele mai elemetare reguli ale unei economii si societati libere. Absurdul maxim al acestei decizii vine din aceea ca întreprinderile pe care d-l Nastase le obliga sa plateasca investitorilor FNI sute de miliarde de lei nu numai ca nu au vreun ban în "fondurile de rezerva", dar au datorii la bugetul de stat de peste 1000 de miliarde de lei. La fel de abuzive, lipsite de orice logica si susceptibile de urmari dintre cele mai serioase sunt si alte doua decizii guvernamentale. Prin proiectul Legii bugetului pe anul 2002, care în aceste zile are mari sanse sa fie votat de Parlament în forma propusa, Politiei i-a fost stabilit un adevarat plan de amenzi, cifrat la peste 915 miliarde de lei, în timp ce, printr-o ordonanta de Guvern, institutiile private de învatamânt sunt obligate, sa verse bugetului de stat 10% din sumele încasate ca taxe de la studenti (cota se majoreaza pâna la 40% pentru acele institutii "care depasesc cifra de scolarizare").
Proasta administrare a tarii si delapidarea grava a avutiei publice (inclusiv cu complicitatea sau implicarea directa a demnitarilor si functionarilor publici) sunt principalele explicatii ale unei saracii bugetare apta sa puna în cauza chiar dinamica coerenta si stabilitatea sociala. Daca nu se vor duce nici macar în ceasul al doisprezecelea la cauze si vor continua cu solutii tot mai false la probleme din ce în ce mai acute, oamenii politici risca sa împinga tara într-o criza cu consecinte istorice. De care nu vor reusi nicicând sa convinga pe cineva ca responsabili au fost ziaristii si viziunea lor prea sumbra. (Cotidianul, 27 octombrie 2001 si Lumea libera)
Ziaristii sunt de vina?, articol publicat in anul 2001