O premiere frauduloasa
Cu doi ani înainte sa-si încheie ultimul mandat d-l Iliescu e pe val. Superlativele vin aproape de peste tot. Anul trecut ziarul Cotidianul l-a proclamat pe presedinte "Omul politic al deceniului" (deceniul nu a fost proclamat "de aur"). Peste câteva luni Evenimentul zilei a venit cu ideea că, dupa ce-si va termina mandatul, liderul istoric al "stângii" post - revolutionare sa devina seful Opozitiei, adica mai marele peste taranisti, liberali si PD la un loc. Ideea, care n-a fost câtusi de putin o gluma, a coincis cu elogiile pe care d-nii Valeriu Stoica si Basescu, lideri importanti ai Opozitiei, le aduceau presedintelui în chiar acele zile.
Dar pe d-l Iliescu nu-l rasfata doar presa si adversarii politici. O editie recenta a Cotidianului ne-a informat ca presedintele a primit calificativul maxim, "nota 10", de la nu stiu care doamna creatoare de moda, "pentru tinuta vestimentara din timpul unei emisiuni tv". Daca n-as sti bine ca doamnele noastre "creatoare de moda" sunt nu doar sensibile ca niste papadii dar si apolitice si impartiale ca stânca, mai ca as banui ca d-l presedinte a primit nota maxima mai ales pentru "tinuta politica".
Încurajat probabil de un succes atât de neasteptat, d-l Iliescu nu mai rateaza nimic. "Va trebui sa facem si noi ca suedezii ("modelul suedez", o idee veche si fixa a presedintelui) si sa impozitam veniturile mari cu 80%". D-l Iliescu stie bine ca la noi "veniturile mari" sunt pe cât de rare pe atât de artificiale – obtinute mai ales prin fraude, în special fiscale – dar la fel de bine stie si ca sunt înca foarte multi românii saraci incapabili sa înteleaga cauzele adevarate ale situatiei în care se afla. Iar d-l Iliescu nu numai ca nu-i ajuta sa înteleaga ce ar trebui dar se mai si foloseste de ignoranta lor pentru a se face simpatic, cu formule populiste dintre cele mai joase. Apropo de ignoranta si lipsa de informare a oamenilor, cine crede că subcultura si mediocritatea abrutizanta de la televiziunile noastre sunt întâmplatoare, acela e un mare naiv.
Amânarea ani la rând a reformelor economice, lipsa de competenta si coruptia oamenilor politici – acestea sunt primele explicatii ale saraciei din România. Iar Ion Iliescu este raspunzator primul de situatia de azi. D-l Octavian Paler, directorul onorific al Cotidianului, care de câteva luni mi se pare ca arbitreaza destul de defectuos o falsa competitie dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase, scrie ca actualul presedinte ar fi "singurul demnitar român care nu poate fi banuit de coruptie". Pentru că, iata, nu mai e aproape nimeni care sa-i mai spuna ce merita, sunt câteva luni bune de când d-l Iliescu tuna si fulgera împotriva coruptiei de parca ar fi Iisus intrînd templu si alungîndu-i pe negustorii necinstiti.
Necinstea si coruptia au luat proportiile pe care le stim mai cu seama din cauza comportamentului celor mai importanti oameni politici de dupa 1989, în frunte cu Ion Iliescu. Este adevarat, Ion Iliescu nu s-a folosit de pozitiile publice în interes propriu în maniera în care au facut-o Bivolaru, Hrebenciuc, Vacaroiu sau Adrian Nastase (celor care au uitat le-as aduce aminte, totusi, neregulile prin care la sfârsitul mandatului trecut d-l Iliescu si-a "cumparat" locuinta de protocol). Dar poate cineva sa spuna ca degradarea grava a vietii noastre publice nu reprezinta inclusiv o consecinta a complicitatii lui Ion Iliescu cu marii corupti, cel mai adesea din chiar partidul propriu, cum sunt cei de care tocmai am amintit?
Ion Iliescu a fost timp de 9 ani (din 13 de dupa revolutie) conducatorul unei tari în care mai ales oamenii politici si demnitarii s-au dedat la devalizarea sistematica a avutiei publice. Pentru cele întâmplate nici un om politic sau înalt demnitar nu a fost tras la raspundere iar România a ajuns printre cele mai corupte si mai sarace tari din lume. Ion Iliescu a încurajat mineriadele barbare, a patronat si patroneaza prezenta agentilor Securitatii în pozitiile cele mai importante din institutii, politica si economie etc etc. Pentru că tocmai îl am în fata, reproduc un pasaj din editorialul de ieri al d-lui Paler: "Democratia noastra e din ce în ce mai mult o oligarhie iar siguranta nationala e pazita de fosti ofiteri de Securitate". În asemenea conditii, întreb, poate d-l Iliescu sa fie declarat, altfel decât profund fraudulos, demnitarul cel mai integru si omul politic al timpului sau?
Aud zilele acestea voci care se consoleaza ca macar nu am ajuns ca sârbii, unde un prim ministru incomod tocmai a fost asasinat de mafia locala si fosti agenti ai serviciilor secrete comuniste. Dupa parerea mea, însa, mutatis mutandis, lucrul bun e într-adevar că la noi nu s-a comis o asemenea crima oribila, dar nu si felul în care oamenii nostri politici nu-i deranjeaza aproape cu nimic (uneori, dimpotriva) pe proprii mafioti si pe securistii lui Ceausescu. (Cotidianul, 15 martie 2003 si New York Magazin)
O premiere frauduloasa, articol publicat in anul 2003
