Metafora d-nei Lalumiere (I)

Stim de la Homer ca pentru a-si recapata sotia, pe frumoasa Elena rapita de Paris, regele Spartei, Menelaos, a dus un razboi lung si sângeros împotriva Troiei. Pentru că timp de zece ani grecii nu au izbutit sa cucereasca prin forta cetatea dusmana, au recurs la un siretlic. Ei au construit un cal urias din lemn, gol pe dinauntru, în care au ascuns cincizeci dintre razboinicii cei mai viteji. Au lasat calul pe malul marii, în fata Troiei, si s-au retras, cu corabiile, ca si cum ar fi plecat spre Grecia. Bucurosi ca asediul a luat sfârsit, troienii au luat calul si l-au dus în cetate crezîndu-l o ofranda adusa zeilor. La caderea întunericului, razboinicii greci au iesit din cal – ramas de atunci în legenda drept "calul troian" – si au deschis portile cetatii. Armata lui Menelaos, întoarsa neobservata din cauza neatentiei troienilor care se veselisera întreaga zi, a patruns în Troia jefuind, ucigînd si arzînd totul. Regina Hecuba strigîndu-si durerea printre ruinele fumegînd a ramas peste veacuri efigia dramatica a unui razboi nemilos. În care învinsii au pierdut totul iar învingatorii au câstigat atât de putin.

De razboiul grecilor cu Troia ne-a adus aminte doamna Catherine Lalumiere. În Parlamentul nostru ea a exprimat recent îngrijorarea că statele est-europene - aspirînd sa fie primite în Uniunea Europeana dar situîndu-se de partea Statelor Unite în razboiul din Irak – ar putea fi "un cal troian al Americii în UE".

M-am uitat atent la ce a urmat în zilele de dupa discursul d-nei Lalumiere. Cele doua sau trei referiri din comentariile din ziare au fost facute "printre altele" si au tratat fraza d-nei Lalumiere ca o metafora vorbind despre orice altceva numai despre lucruri grave nu. Ceea ce dupa parerea mea e un lucru complet gresit.

Mai întâi pentru ca d-na Lalumiere a vorbit în Parlamentul României nicidecum ca vreo cunoscuta amatoare de metafore reusite ori ca vreo exegeta a poemelor homerice, ci în calitatea sa cât se poate de oficiala, aceea de vicepresedinta a Parlamentului UE (si de fost secretar general al Consiliului Europei). În al doilea rând, cuvântul sau a vizat o chestiune fundamentala si de o actualitate acuta în politica mondiala, si anume raporturile Uniunii Europene cu Statele Unite. Cuvintele parlamentarului european au putut sa para o simpla metafora numai pentru cei foarte neatenti.

Prin vocea d-nei Lalumiere, Uniunea Europeana a facut în aula Parlamentului de la Bucuresti o declaratie politica cruciala. Statele Unite si Uniunea Europeana au fost comparate cu Sparta si Troia nu din imprudenta unui om politic sau de dragul figurilor de stil. Întâmplator mi se pare ca nu a fost nici locul declaratiilor. Duplicitatea oamenilor politici români nu a putut fi uitata la Bruxelles. "Este nevoie sa schimbam mentalitatile. Mentalitatile. Subliniez mentalitatile, pentru că este un aspect foarte important", a spus Catherine Lalumiere vorbind parca unei clase de elevi cu probleme la purtare.

Divergentele pe marginea razboiului din Irak au distrus solidaritatea Occidentului euroatlantic. Unilateralismul inflexibil al Administratiei Bush pare sa fi fost primul responsabil. Dar daca ne uitam la evolutiile post-Saddam Hussein nu avem cum sa nu vedem ca practic întreaga elita politica euroatlantica a tratat prea putin responsabil importanta majora – pentru toti – a unitatii si solidaritatii occidentale. Da, mutatis mutandis, Statele Unite si Uniunea Europeana pot fi comparate cu Sparta si Troia. Paris înca nu i-a rapit lui Menelaos sotia, dar nu e deloc sigur ca nu o va face curând si razboiul nu va începe.

În timp ce România si Bulgaria se caznesc sa convinga Bruxellesul de loialitatea lor si de faptul ca sunt pregatite sa fie primite în Uniune, Casa Alba anunta aproape saptamânal că poarta discutii cu guvernele celor doua tari pentru a-si muta acolo bazele militare din Europa de Vest. Presa de la Bucuresti dezvaluie legaturile ministrului Integrarii, d-na Puwak, cu agentii Stasi iar peste numai o zi sau doua, directorul CIA îl decoreaza la Washington pe directorul SRI, Radu Timofte (si suntem anuntati că relatiile dintre cele doua servicii "vor lua o amploare si mai mare"). D-lui Tenet [directorul CIA] si sefilor sai de la Casa Alba parînd ca le pasa prea putin inclusiv de reprosurile care se fac în tara d-lui Timofte si serviciului sau pentru continuitatea cu politia politica a lui Ceausescu.

Alte câteva gânduri despre metafora d-nei Lalumiere, saptamâna viitoare.

P.S. Aflu că Guvernul d-lui Nastase a înfiintat un "Institut National pentru Memoria Exilului Românesc". Pentru că atunci când vine vorba de PDSR, de Ion Iliescu, Nastase si de tot sistemul lor, eu am suspiciunile mele, voi fi tare curios sa aflu, între mai multe altele, cine anume din exil a fost consultat în povestea acestei stranii institutii. (Cotidianul, 25 octombrie 2003 si New York Magazin)

Metafora d-nei Lalumiere (I), articol publicat in anul 2003