Adevarul ca iluzie

Pe timp ce trece am tot mai mult sentimentul că Securitatea controleaza în cele mai mici detalii pâna si mult trâmbitata "deconspirare a Securitatii". De câteva saptamâni se face mare caz de publicarea unei asa zise "Liste alfabetice a securistilor". La fiecare litera, câteva zeci de nume. În final vom avea, probabil, câteva sute de nume (din zecile de mii, de fapt!) care nu vor spune nimanui nimic. Nimic despre zecile de orori comise de fiecare din cele câteva zeci de mii de generali si ofiteri. Nimic despre victimele celor câteva zeci de mii de tortionari. Numai câteva sute de nume; de nume comune scrise cu litera mare.

De când cu "Listele alfabetice", facute publice de câtiva istorici si o revista de umor, toata lumea pare sa fi uitat de CNSAS. Cu toate ca institutia d-lor Plesu si Dinescu, înfiintata în urma cu patru ani si cheltuind sume impresionante din banul public, exact de acest lucru ar fi trebuit sa se ocupe: sa-i deconspire - "oficial" si dupa proceduri stabilite precis prin lege - pe cele câteva zeci de mii de agenti ai politiei politice comuniste. Dupa patru ani de "activitate", de la CNSAS nu am aflat decât vreo 20 sau 30 de nume de agenti marunti. "În loc de rechini, am prins câteva hamsii", glumea recent d-l Dinescu, stârnind noi hohote de râs (cine, Doamne iarta-ma, sa se mai gândeasca sa-i întrebe pe simpaticul personaj si colegii lui despre rezultatele dezastruoase ale muncii lor).

Întâmplator sau nu, publicarea "Listelor alfabetice" a fost însotita de dezbateri si comentarii vrînd parca sa distraga atentia de la problema de fond: cine au fost si ce au facut adevaratii securisti. O masa rotunda cu tema "Scriitorii si Securitatea" a "analizat îndelung" cum de a fost posibil ca scriitorii Ion Caraion si Stefan Augustin Doinas sa fie informatori ai Securitatii. De ce demascarea si "masa rotunda" nu au avut loc decât dupa disparitia lui Caraion si Doinas ramâne un mister. Iar asta cu atât mai mult cu cât Mircea Dinescu, unul din sefii CNSAS, ne spune ca stia lucrurile acestea "demult", din anii în care cei doi – fosti detinuti politici anticomunisti, nota bene! – erau în viata. Un comentariu al d-nei Aurora Liiceanu a acompaniat una din "tranşele" cele mai recente a "Listelor alfabetice". Mircea Ionescu Quintus si Dan Amedeo Lazarescu, alti doi fosti detinuti politici, cunoscuti si ei în anii din urma ca fosti informatori ai Securitatii, sunt singurele doua nume pe care d-na Liiceanu si le aminteste scriind despre odioasa institutie.

Cum de-i posibil, oare, asa ceva? Sunt ani buni de când de pe urma "demascarii Securitatii" se manânca o pâine foarte buna. Sunt oameni care au facut o cariera stralucita tragînd cu tunul într-o abstractiune: Securitatea fara securisti, Securitatea, asa, în general, fara victime si fara calai.

Prin "Legea dosarelor", CNSAS-ul d-lor Plesu si Dinescu trebuia sa-l includa pe Ion Iliescu, "din oficiu", în categoria colaboratorilor Securitatii. N-a facut-o. Cu putine luni în urma tânarul istoric Mircea Stanescu a scris, între foarte multe altele, despre faptul că multi dintre consilierii presedintelui Iliescu si ai premierului Nastase, în frunte cu Ioan Talpes, au fost ofiteri de Securitate. N-a interesat pe nimeni, nici macar pe domnii de la CNSAS. Nimeni nu-si mai aminteste de generalul Iulian Vlad, un om avînd responsabilitati mai mari decât oricine pentru ororile institutiei pe care a condus-o pâna în ultima ei zi.

Despre trei dintre prim ministrii de dupa revolutie s-a scris ca au fost si ei agenti ai Securitatii - Teodor Stolojan, Mugur Isarescu si Adrian Nastase. Cele câteva rânduri au fost tiparite meschin si strecurate în pagini de ziar cât mai bine ascunse de ochii cititorilor. Nici asta n-a interesat pe cineva. De ce, d-na Liiceanu? De ce, d-lor Liiceanu, Manolescu, Plesu si Dinescu? E un lucru oarecare daca România a fost sau este condusa, de la acest nivel, de agenti ai politiei politice comuniste? Daca da, atunci, din perspectiva pe care dumneavoastra însiva ne-ati propus-o, de ce a mai fost nevoie de "Apelul catre lichele" ori de "Minima moralia"? De ce sunt odiosi Ion Caraion, Doinas, Quintus si Lazarescu iar pe Stolojan si Isarescu, de pilda, nu numai ca nu-i întrebati nimic dar le mai si faceti campanie electorala? Spuneti-ne, va rog, de câte ori si unde ati vorbit dumneavoastra, în ultimii paisprezece ani, despre faptul ca Ion Iliescu este primul responsabil că Securitatea continua sa controleze într-o masura atât de coplesitoare si cu consecinte atât de dramatice societatea româneasca?

Colaborarea cu Securitatea e un fapt detestabil chiar si pentru niste detinuti politici. Ce nu am sa pot sa înteleg niciodata este de ce asemenea oameni nu au avut dupa revolutie curajul sa marturiseasca si sa-si asume inclusiv acest trecut. Dar asta e una iar a amesteca responsabilitatile si a falsifica istoria e cu totul alta. (Cotidianul, 17 ianuarie 2004 si New York Magazin)

Adevarul ca iluzie, articol publicat in anul 2004