Ce spun CV-urile când tac
Desi a trecut aproape un deceniu si jumatate de la revolutie nu am aflat nici azi cine-i raspunzator de moartea celor 942 de oameni de dupa fuga sotilor Ceausescu, cine a devalizat bancile de miliarde de dolari ori cine sunt securistii cu care Partidul a terorizat generatii la rând. Că nu stim asemenea lucruri nu-i deloc un fapt oarecare. În ultimii paisprezece ani am auzit spunîndu-se de mii de ori "sa nu ne mai cantonam în trecut si sa privim spre viitor". Vorbind despre istoria noastra recenta, si despre cei care au scris-o într-un fel sau altul, ma numar si eu printre cei care cred că mai important este ce au fost si ce au facut dupa revolutie acesti oameni decât înainte de ea. Însa în acelasi timp am crezut si cred ca mai ales pentru oamenii publici asumarea propriului trecut este o chestiune nu atât morala cât de "utilitate publica". O lege a "lustratiei" precum cea impusa de Germania de Vest fostei Germanii comuniste ar fi adus si României mai multă normalitate (si nu numai). Daca asa ceva nu a fost posibil, atunci singura alternativa ramânea cunoasterea adevarului.
Sansele ca viata publica sa se situeze cât mai aproape de normalitate tin inclusiv de masura în care actorii ei accepta sa se supuna ei însisi criteriilor "transparentei". Si ma gândesc nu numai la cei ocupînd pozitii oficiale, dar si la oamenii politici, la liderii de opinie, ziaristi, activistii civici, ai organizatiilor neguvernamentale, de drepturile omului etc.
O analiza privind aplicarea Legii "anticoruptie" m-a obligat mai demult sa "accesez", pe internet, CV-urile mai multor oficiali. Ce am constatat? Dau câteva exemple din zecile pe care le am. Ristea Priboi, deputat PSD, un cunoscut ofiter de Securitate conspirat mult timp chiar cu concursul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, noteaza doar doua lucruri în CV-ul său, anume ca este absolvent de "Drept" si ca de profesie este "jurist". Exact acelasi lucru precizeaza si Ilie Merce, deputat PRM, fost ofiter de Securitate si el. Spre deosebire de cei doi, Crin Antonescu, un tânar deputat liberal al carui trecut nu a ridicat niciodata semne de întrebare, afiseaza un CV foarte amanuntit. Dar cu tânarul liberal fac notă discordantă nu doar cei doi ofiteri de Securitate, cunoscuti ca atare, dar si destui dintre colegii sai de partid. Dinu Patriciu, de exemplu, un veteran al PNL, mentioneaza pe o pagina întreaga doar ca a studiat "Arhitectura" si ca este de profesie "arhitect". Adrian Severin, fost ministru în guvernarea taranista, deputat PSD astazi, este si el foarte laconic: din anii de dinainte de 1989 el omite, între mai multe altele, că a fost profesor la "Stefan Gheorghiu" (din anii de dupa omite că a facut parte din conducerea Bancorex). Corneliu Vadim Tudor, presedintele PRM, este foarte generos în privinta "datei si locului nasterii", a nationalitatii, starii civile, numelui sotiei si celor doua fiice etc etc, însa nu face nici cea mai vaga referire la anii în care a condus oficiosul Securitatii, revista Saptamâna, sau la "opera" omagiindu-i pe Nicolae si Elena Ceausescu.
De pe site-ul Bancii Nationale, CV-ul guvernatorului a disparut de câteva luni de zile. A mai ramas doar o poza iar sub ea doua rânduri din care aflam ca d-l Mugur Isarescu, fost prim ministru, s-a nascut la 1 august 1949 la Dragasani si ca a absolvit ASE-ul. Si totusi, înainte de revolutie d-l guvernator a fost, printre altele, unul din oamenii de baza ai Institutului de Economie Mondiala. Mircea Raceanu, diplomatul condamnat la moarte de Ceausescu, a dezvaluit că multi dintre oamenii Institutului erau de fapt ofiteri de Securitate. A fost d-l guvernator ofiter de Securitate? Nu stim, desi normal ar fi fost sa stim. Istoria ultimului deceniu si jumatate ne arata cât de important este raspunsul la asemenea întrebari.
Pe paginile de internet ale PNTCD si PNL nu exista nici un CV, nici chiar ale presedintilor, d-nii Ciorbea si Stolojan; despre actualul presedinte liberal, fost prim ministru, s-a scris ca ar fi fost agent al Securitatii. O constatare târzie - datorata, probabil, acelorasi CV-uri parcimonioase - este că dupa 1990 toate cele trei partide "istorice" au avut sau înca au ca presedinti magistrati de profesie ai regimului trecut. [Valeriu Stoica, PNL; Alexandru Athanasiu, Partidul Social Democrat; Victor Ciorbea, PNTCD]
În sfârsit, biografia oficiala a presedintelui României [Ion Iliescu], afisata pe site-ul Presedintiei, ne arata si ea cât de multe spun CV-urile atunci când tac. Si ce legatura strânsa putem descoperi între petele albe din biografiile persoanelor publice si destinul nostru colectiv.
P.S. Un personaj comic de la Fundatia condusa de Ana Blandiana ameninta, în Cotidianul, cu tribunalul. De ce? Pentru ca am scris ca amintita Fundatie (a Aliantei Civice) a primit de la Guvern in jur de 20 de miliarde de lei (bani publici, de care am sa ma ocup mai atent). Dupa ce initial contestase imprudent cele scrise de mine, confruntat cu dovezile, personajul vine si le confirma aproape matematic. Si totusi, ameninta cu tribunalul... (Cotidianul, 7 februarie 2004 si New York Magazin)
Ce spun CV-urile când tac, articol publicat in anul 2004
