Coruptia, aceeasi problema
Imediat ce la Bruxelles s-a vorbit de "suspendarea" negocierilor cu România, Guvernul d-lui Nastase a raspuns cu o "Agenda a prioritatilor pâna în iunie 2004". Pentru că una din primele critici facute de oficialii europeni viza "coruptia înspaimântatoare" din tara, în "Agenda" a fost înscris, cum să nu, si un capitol privind "combaterea coruptiei". Redau câteva din "masurile" preconizate: întarirea rolului Parchetului National Anticoruptie, stabilirea unei platforme comune cu partenerii internationali si non-guvernamentali, crearea unei linii telefonice speciale în cadrul Secretariatului General al Guvernului la care cetatenii sa poata reclama coruptia si birocratia, lansarea unei campanii publice de avertizare asupra coruptiei mici.
Nu stiu cât îi va fi convins Guvernul pe oficialii de la Bruxelles de seriozitatea noului sau angajament. Ce stiu e ca putin înainte de "Agenda prioritatilor", un ziar central a scris, fara ca cineva sa conteste macar o singura virgula, ca firma ministrilor Serban Mihailescu si Cozmânca, colegii d-lui Nastase, a fraudat nu mai putin de 6 milioane de euro din fonduri PHARE. D-na Puwak, colegă si ea cu d-l Nastase si de asemenea mare amatoare de fonduri PHARE, tinuse prima pagina a ziarelor cu câteva luni mai înainte. Care sunt demnitarii si politicienii care si-au adjudecat, preferential, pentru propriile afaceri, sutele de milioane euro din fonduri PHARE? Unde si din vina cui au disparut cele câteva miliarde de dolari de la Bancorex? Cum de a fost posibil ca deputatul Bivolaru sa devalizeze BRD cu 40 de milioane de dolari si unde au ajuns acesti bani? Cum de este posibil ca dupa un jaf de proportii durînd de peste un deceniu, nici un oficial de rang înalt sa nu fie tras la raspundere? Fara sa raspunda unor asemenea întrebari, "strategiile anticoruptie" ale d-lui Nastase nu sunt altceva decât niste ipocrizii rizibile.
La capitolul din "Agenda" referitor la "Libertatea presei" este trecuta si urmatoarea masura: "Investigarea juridica intensa a cazurilor de agresiune asupra jurnalistilor" (în ultimele luni existasera doua sau trei cazuri în care câtiva ziaristi au fost agresati de persoane ramase neidentificate). Foarte bine ca s-a decis asa ceva, libertatea ziaristilor nu e nici ea un lucru oarecare. Dar, întreb, de ce nu a fost stabilita si la capitolul anticoruptie o asemenea masura: "Investigarea intensa a marilor fraude care au adus România în sapa de lemn"? Sigur ca da, întreb si eu ca sa întreb, pentru ca altminteri stiu bine cât de independenta mai e la noi Justitia atunci când e vorba de oamenii politici.
Se poate ca în culise realitatea sa arate altfel decât o vedem noi la televizor. Dar daca nu-i asa, ma tem ca mazilirea ministrului Justitiei Rodica Stanoiu e ultimul dintre lucrurile bune care s-au întâmplat la recenta "remaniere" a Guvernului. Mai întâi, ca oricarui om de bun simt nu se poate sa nu i se fi parut suspecta campania furibunda împotriva fostului ministru, durînd câteva luni bune si mobilizînd nu doar politicieni din Opozitie, ziaristi si activisti civici dar si colegi de Guvern si de partid ai d-nei Stanoiu. (Demn de notat, atacurile s-au întetit imediat ce ministrul anuntase ca "unele verificari la vârf vor fi curând finalizate".) Există coruptie în justitie? Sigur că există, si la fel de sigur e că în chestiunea asta d-na Stanoiu putea sa faca mai multe decât a facut. Si totusi, în cei trei ani de mandat ea a avizat cercetarea penala a 15 magistrati (10 judecatori si 5 procurori). În legislatura trecuta, Valeriu Stoica, preferatul ziaristilor si al societatii civile, nu a dat nici macar un singur asemenea aviz (sper sa nu mi se spuna că magistrati corupti nu au existat si atunci). Rodica Stanoiu nu a avut de raspuns – asa cum a avut d-l Stoica, dar nu a facut-o niciodata convingator – acuzei ca din arhivele instantelor de judecata au disparut sute de dosare de adoptie a copiilor. Sau că firmele proprii si ale finului sau, care îi era adjunct la Justitie, au încasat de la stat, în acei ani, zeci de miliarde de lei. Si pentru că tot am ales sa compar, as mai spune doar ca amendamentele aduse Codurilor penal si de procedura penala sau reglementarilor în materie penitenciara au fost de departe cele mai importante în timpul mandatului Stanoiu (în ce priveste reglementarile penitenciare amintesc numai că drepturile detinutilor au fost sporite substantial iar folosirea lanturilor împotriva detinutilor, reintrodusa de "liberalul" Stoica, a fost interzisa).
În sfârsit, un fapt care genereaza coruptie la nivel înalt, si care afecteaza grav independenta justitiei, este practicarea profesiei de avocat de catre parlamentari. La noi, problema este si astazi nerezolvata ("Agenda" d-lui Nastase nici vorba s-o aminteasca), cu toate ca României i s-a cerut sa rezolve aceasta incompatibilitate, prin lege, înca de acum doi ani - Consiliul Europei, Raportul GRECO din martie 2002. (Cotidianul, 13 martie 2004 si New York Magazin)
Coruptia, aceeasi problema, articol publicat in anul 2004
