O indulgenta paguboasa

În urma cu doua luni, un ziar central important a scris ca ministrii PSD Octav Cozmânca si Serban Mihailescu, alias Miki Spaga, au fraudat nu mai putin de 6 milioane de euro, fonduri PHARE alocate de UE pentru construirea la Iasi a unui centru de afaceri. Frauda s-a produs prin firma lui Serban Mihailescu, Cominco SA, o afacere în care, atrasesem atentia cu mai bine de doi ani în urma, fostul secretar general al Guvernului era implicat încalcînd interdictiile legale privindu-i pe ministri. Au trecut de atunci, cum spun, doua luni si nu s-a întâmplat absolut nimic.

Daca n-as fi stiut demult ca Parchetul National Anticoruptie nu-i altceva decât o alta farsa a lui lliescu si Nastase în materie de "lupta împotriva coruptiei", as fi avut poate naivitatea sa ma astept la declansarea unei anchete. Am sperat, în schimb, ca o reactie va veni de la institutiile UE. M-am înselat. De-a lungul anilor am avut câteva semne serioase ca sutele de milioane de euro, fonduri PHARE nerambursabile, au fost adjudecate mai ales de demnitarii publici, de oamenii politici, de rudele si apropiatii lor. Asa se face ca în mai multe rânduri m-am adresat, ca sa obtin informatii despre beneficiarii fondurilor, unor institutii ale UE – Comisiei Europene, Delegatiei ei la Bucuresti, Parlamentului European (inclusiv raportorului pentru România, d-nei Nicholson), presedintiei UE (în mandatul Belgiei, din 2001). Aproape de fiecare data am fost trimis dintr-un loc în altul. În toamna lui 2001, insistînd, cum spun, am primit singurul raspuns concret, de la coordonatorul de la acea vreme al asistentei de preaderare pentru România din cadrul Delegatiei Comisiei Europene, Simon Mordue. Într-un plic, o discheta si o scrisoare care ma anunta ca mi-au fost trimise datele solicitate. Numai ca, surpriza, discheta era goala! l-am scris d-lui Mordue iar peste câteva zile am primit, prin mail, nici azi nu-mi e foarte clar de la cine, "o lista a contractorilor PHARE", despre care n-as sti sa spun nici acum cât de oficiala si de exacta e.

În ultimii trei sau patru ani am retinut, în special din presa, vreo câteva zeci de cazuri în care atribuirea fondurilor PHARE a fost pusa în legatura cu traficul de influenta si alte acte de coruptie în beneficiul unor oameni politici sau oficiali de rang înalt. Practic de fiecare data Bruxellesul si reprezentantii sai la Bucuresti au trecut cu vederea cele întâmplate. În aceste conditii nu ai cum sa nu te întrebi cum se pot explica asemenea atitudini? Cum poate sa se explice că declaratiile de presa ale oficialilor de la Bruxelles si Washington sunt impecabile, în timp ce în mod concret se întâmpla prea putine? Detest procesele de intentie, însa nu pot sa nu vad că oficialii Occidentului practica o toleranta foarte daunatoare fata de ceea ce se întâmplă la Bucuresti. Chiar sa nu se înteleaga că nu stiu ce dojana din nu stiu ce raport nu mai ajuta la nimic? Atât timp cât de la Bruxelles le vin an de an, cu o regularitate maxima, aproape un miliard de euro nerambursabili, politicienilor nostri le pasa prea putin că în nu stiu care raport scrie că în România fenomenul coruptiei a devenit "endemic si sistemic ". Numai pentru ca nu vreau sa fiu nedelicat nu le spun oficialilor occidentali cam ce parere ar putea sa aiba d-nii Iliescu, Nastase, Mischie, Hrebenciuc, Cozmânca sau Miki Spaga despre calificativele domniilor lor. Adrian Severin, camaradul - " liberal", cum sa nu! - al celor amintiti aici (dar si al lui Dan Pavel si Tismaneanu) a lansat recent teoria ca în România "pactul cu oligarhii" a devenit obligatoriu, în timp ce interventiile Occidentului ar fi, în chestiunea asta, nici mai mult nici mai putin decât contrare interesului national. În contextul despre care vorbim, nu-i deloc exclus ca teoria d-lui Severin sa devina curând realitate.

În luna mai 2004 am sesizat Parchetul Naţional Anticorupţie cu privire la indiciile de fraudare a fondurilor menţionate - pentru detalii poate fi văzut materialul "Sesizări privind indicii de fraudare a unor fonduri PHARE", pe pagina de Documente/ Alte documente.

Unul dintre prea putinii oficiali occidentali care pâna acum au spus la Bucuresti lucrurilor pe nume a fost ambasadorul american, d-l Guest. Din pacate, însa, constrâns probabil de interesele Guvernului sau, d-l ambasador nu a mai vazut - ci, dimpotriva, a justificat, foarte recent - că Guvernul român a atribuit companiei americane Bechtel, fara licitatie, o lucrare în valoare de 4,5 miliarde de dolari (autostrada Brasov-Bors).

Dupa 1989, Occidentul si-a asumat o raspundere proprie fata de destinul României. Daca liderii occidentali vor continua sa tolereze, inclusiv pe banii tarilor lor, coruptia politicienilor nostri, daca vor ignora că agentii Securitatii si ai regimului comunist controleaza masiv societatea româneasca sau daca nu vor amenda nicicum derapajele grave de la democratie (lipsa practic totala a libertatii presei, frauda grosolana de la referendumul din toamna si altele asemenea), România are prea putine sanse sa mai intre în normalitate. (Cotidianul, 1 mai 2004 si New York Magazin)

În urma publicarii acestui text, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, precum si ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti au transmis redactiei Cotidianul câteva precizari, în legatura cu care, la data de 24 mai 2004, am publicat rândurile de mai jos (sub un titlu dat de redactie):

Delegatia Comisiei Europene confirma existenta unei anchete în dosarul Cominco

Unul dintre editorialele pe care le-am publicat în Cotidianul, cel din urma cu trei saptamâni, a fost urmat de doua scrisori, una din partea sefului Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, d-l Jonathan Scheele, si cealalta de la d-l Michael Guest, ambasadorul Statelor Unite. Ideea centrala a articolului meu ("O indulgenta paguboasa") era că oficialii euroatlantici nu ar fi suficient de decisi în atitudinile lor privind coruptia din România. Dadusem si câteva exemple. Unul era că institutiile UE nu au avut nici o reactie la informatia ca fruntasii PSD Serban Mihailescu si Octav Cozmânca ar fi implicati în alocarea si gestionarea frauduloasa a circa 6 milioane de euro, fonduri PHARE nerambursabile. Al doilea exemplu, referitor tot la fondurile PHARE, viza lipsa de transparenta a Delegatiei de la Bucuresti a Comisiei Europene privind alocarea, în anii din urma, a acestor fonduri în România. În sfârsit, am scris ca mi s-a parut că ambasadorul american, d-l Guest, a renuntat în ultimul timp la atitudinea critica cu care ne obisnuise de la venirea în România, mai ales din momentul în care Guvernul român a atribuit unei firme americane, fara licitatie, constructia Autostrazii Brasov-Bors (un contract valorînd 4,5 miliarde de dolari). Ma întrebam daca nu cumva aceasta noua atitudine a d-lui ambasador era determinata de interesele Administratiei de la Washington în adjudecarea contractului respectiv.

În scrisoarea pe care mi-a trimis-o, d-l Guest a spus, în principal, că interesele Guvernului american nu au determinat în niciun fel comportamentul sau despre care scrisesem. Nu exclud ca lucrurile ar putea sa stea astfel. Însa pentru că nici eu, si nici d-l ambasador nu ne-am probat în mod concret afirmatiile, nu-mi ramâne decât sa propun cititorilor sa judece ei însisi situatia în discutie.

D-l Jonathan Scheele a confirmat că exista suspiciuni cu privire la contractul în valoare de 6,3 milioane de euro, aflat în executarea firmei Cominco SA a vicepresedintelui PSD Serban Mihailescu (fost secretar general al actualului Guvern). Oficiul Antifrauda al UE (OLAF), a mai precizat d-l Scheele, a fost sesizat în legatura cu acest caz. Reprezentantul UE la Bucuresti nu a facut, în schimb, nici o referire la lipsa de transparenta a Delegatiei Comisiei Europene în legatura cu lista completa a "contractorilor" de fonduri PHARE din România.

Valerian Stan

Notă (1 august 2013): La data de 31 iulie 2013, ministrul Transporturilor Dan Şova a făcut public faptul că din arhiva Ministerului ar fi dispărut Contractul în original cu Compania Bechtel.

O indulgenta paguboasa, articol publicat in anul 2004