Confuzii si riscuri (II)

Doua mi s-au parut a fi lucrurile pentru care Gabriela Adamesteanu a ales sa polemizeze cu Tom Gallagher. Mai întâi, criticile pe care profesorul englez le-a adus lui Vladimir Tismaneanu - ocazie cu care acesta dezavuase de asemenea decizia lui Dan Pavel de a deveni consilierul politic al lui Gigi Becali. Apoi, faptul ca în contextul episodului despre care vorbim Tom Gallagher s-a declarat public preocupat de faptul că intelectualii democrati din România ar putea sa renunte sa-si mai asume rolul care le revine în beneficul interesului general. "Nu vreau sa dispara ultima generatie de intelectuali vigilenti din România", aceasta trebuie sa fi fost fraza - admirabila, altminteri - care a facut-o pe d-na Adamesteanu sa replice mâhnita: "Sunteti cumva tutorele intelectualilor din România?"

Asa cum vad eu lucrurile, supararea redactorului-sef de la 22 poate sa fie în cel mai bun caz de înteles, însa justificata nicidecum. De ce? Pentru că dupa parerea mea grija lui Tom Gallagher este complet îndreptatita. A recapitula aici lucrurile care merg prost în societatea româneasca ar fi, cred, pe cât de banal pe atât de inutil. Dupa cum la fel de banal ar fi sa vorbim despre raspunderea care revine intelectualilor pentru situatia de azi. De aceea n-as aminti decât atentionarea pe care Tom Gallagher o face asupra riscului, pe care si eu îl cred destul de actual, ca România sa cunoasca evolutii comparabile cu cele din America Latina - un populism politic endemic, proliferarea coruptiei si saraciei, grave inegalitati socio-economice. Poate d-na Adamesteanu sau oricare alt intelectual român sa conteste că Tom Gallagher are dreptate? Nu e cumva un mare rau că la cât populism si anormalitate există deja în politica noastra, d-nii Pavel si Tismaneanu promoveaza pe cineva ca Gigi Becali?

Vladimir Tismaneanu l-a caracterizat pe acest impostor caraghios drept o "personalitate politica cu idei crestin-democrate". Cum poate sa justifice d-na Adamesteanu că un asemenea portret i-a fost facut lui Becali chiar în revista 22, fara ca domnia sa sa se distanteze câtusi de putin el? Întrebat de un ziarist daca are afaceri dubioase, Dan Pavel, celalalt girant al lui Becali, a declarat: "Nu are afaceri dubioase, le-am verificat". Sigur ca înteleg si eu că serviciile pe care Pavel i le face lui Becali sunt platite - si înca cu vârf si îndesat, cum însusi Pavel a marturisit. Dar sa explice "iubirea de arginti" pâna si o asemenea imprudenta? M-as mira ca Dan Pavel sa nu stie ca în urma cu mai multe luni Parchetul militar a început anchetarea fostului ministru al Apararii Victor Babiuc în dosarul penal privind înstrainarea unor terenuri ale armatei catre Gigi Becali (un prejudiciu de circa 11 milioane de dolari). Desigur, pâna când lucrurile vor fi clarificate, suntem obligati sa presupunem ca Gigi Becali e nevinovat. Dar daca în final se va dovedi contrariul, cum va explica profesorul Dan Pavel studentilor sai ceea ce a facut în toate aceste luni? [În anul 2013, Gigi Becali a fost condamnat definitiv de instanţa supremă, în acest dosar, la trei ani de închisoare cu executare; la închisoare cu executare au mai fost condamnaţi şi fostul ministru Victor Babiuc şi fostul şef al Statului Major General Dumitru Cioflină.]

Asadar, potrivit lui Tismaneanu si Pavel, Gigi Becali este o personalitate politica crestin-democrata ale carei afaceri sunt dincolo de orice dubii. Confuzia pe care cei doi au indus-o în opinia publica, în plin an electoral, este imensa si apta sa produca consecinte pe masura. Înainte cu o saptamâna sau doua sa-i devina mentor lui Becali, Dan Pavel (care la rândul lui îl are ca mentor pe Vladimir Tismaneanu) a facut mare caz de faptul - foarte neclar, se pare - ca PNTCD l-ar fi solicitat sa-i fie candidat la Presedintie. Ce confuzie mai mare decât asta ar putea sa imagineze cineva? Apropo, n-as sti sa spun de ce însa a trecut aproape neobservata marturisirea lui Becali - involuntara, mi s-a parut - că în proiectul sau politic a fost foarte tare încurajat de vicepresedintele PSD Viorel Hrebenciuc.

Saptamâna trecuta aminteam de servicul cu totul special pe care Tismaneanu i l-a facut lui Ion Iliescu, publicînd împreuna o carte de interviuri care întoarce din condei istoria în favoarea succesorului lui Ceausescu. Asocierea d-lui Tismaneanu cu Iliescu, cu Gigi Becali si cu Dan Voiculescu (angajamentul cu trustul de presa al acestuia) nu cred ca este întâmplatoare. Nu am pretentia ca nu-i posibil sa ma însel, însa ceva îmi spune că macar o parte din explicatiile gesturilor d-lor Pavel si Tismaneanu am putea sa le gasim în arhivele tinute înca sub lacate.

În sfârsit, un ultim text al d-nei Adamesteanu polemizînd cu Tom Gallagher (revista 22 de saptamâna aceasta) aduce un plus de echilibru si de cordialitate promitatoare unei dezbateri nu foarte comode dar atât de necesare. (Cotidianul, 15 mai 2004 si New York Magazin)

Confuzii si riscuri (II), articol publicat in anul 2004