Nedumeriri mai vechi si mai noi

Actiunea Populara a mai lansat o sarja împotriva lui Basescu. Mugur Ciuvica, un personaj pe cât de tânar pe atât de tulbure si de sulfuros, ne-a aratat la televizor a doua fila din nu stiu ce dosar în care Basescu ar figura ca informator al Securitatii. Pe prima ne-o aratase acum vreo doua luni, ocazie cu care le luasem apararea celor de la AP, criticati că se luptau cu seful PD-istilor si nu cu PSD-ul "totalitar".

Despre presupusa colaborare a lui Basescu cu Securitatea se tot scrie de vreo zece ani încoace. Si eu am facut-o în câteva rânduri, si îmi e greu sa cred ca un om care sub Ceausescu a avut misiuni oficiale în Occident, si înca pâna în 1989, nu a colaborat cu Securitatea. Faptul că Ciuvica vorbeste public despre presupusele relatii ale lui Basescu cu Securitatea este, în sine, un lucru care trebuie salutat si nu blamat. Si asta chiar daca e clar ca d-l Constantinescu si Zoe Petre sunt cei care îl instigă pe si asa cam agitatul lor coleg. Si totusi, ceva mi se pare în neregula cu revenirea "justitiara" a lui Ciuvica.

De exemplu, legitimitatea mai mult decât discutabila a echipei fostului presedinte în a pune ea, astazi, în ordine chestiunile trecutului. Despre pozitiile pe care d-na Petre le-a ocupat în învatamântul ideologic comunist, si înca pâna în ultimele zile ale regimului, am mai scris, inclusiv despre amintirile deloc agreabile pe care le am personal pe tema asta. La rândul lui, d-l Constantinescu, sa fiu iertat, dar n-a fost nici el vreun Havel sau nu stiu ce alt anticomunist neînduplecat. Dar nici n-ar fi fost nevoie sa fie pentru ca, atunci când a fost ales presedinte – asta e de fapt problema - sa fi facut ce trebuia, adica sa-si tina promisiunile pentru care a fost votat. Sa deschida arhivele Securitatii iar daca din ele am fi aflat că în Parlament, în serviciile de informatii, la Guvern, în armata etc existau oameni care colaborînd cu regimul au facut rau altora, sa se fi adresat Parlamentului, cum spune Constitutia, si sa ceara legi care sa faca lumina si curatenie. A facut d-l Constantinescu asa ceva? Întrebat, dupa, de ce directorul sau de la SRI Costin Georgescu s-a opus constant deschiderii arhivelor, fostul presedinte a raspuns cu doua minciuni, amândoua trecute cu vederea. Prima, mai veche, din cartea sa de memorii, că Georgescu ar fi fost "membru fondator" al Alantei Civice. (Apropo de "memoriile" respective si de calomniile la adresa mea, dupa ce l-am dat în judecata d-l Constantinescu a scos din editia a doua a cartii paragraful în care tocmai ma tratase de "tradator" la Alianta Civica. Cât despre argumentele cu care detractorul meu s-a aparat în instanta, au fost asa de serioase ca râdeau si grefierii.)A doua minciuna, la televizor, în vazul unei tari întregi, a fost ca nu el l-a numit pe Georgescu ci Parlamentul, că asa prevede legea. Fiindu-i foarte clar cam câta legislatie stiu bietii telespectatori, d-l Constantinescu nici macar n-a clipit ascunzînd faptul că, "asa cum prevede legea", Parlamentul îl desemneaza pe seful SRI "la propunerea Presedintelui României". Si stim bine că de fiecare data dupa 1989, inclusiv în cazul lui Georgescu, Parlamentul n-a facut decât o formalitate, votînd mereu, neconditionat, oamenii "propusi" de presedinte. Dar jumatatile de adevar au fost dintotdeauna specialitatea d-lui profesor.

Si exemplele pot continua. Desi face mare caz ca a trecut în rezerva nu stiu câti ofiteri superiori de Securitate, la nivelul SRI si SIE proportia lor a fost undeva între 2 si 4% din total, exceptîndu-i, bineînteles, pe cei iesiti de drept la pensie. Sau, d-l Constantinescu si camarazii lui ni se înfatiseaza azi tare încruntati când vine vorba de criteriile etice ale istoriei noastre dar uita că în fruntea armatei si a politiei au pus, în anii în care au condus tara, generali despre care se stie ca au fost implicati în reprimarea revolutiei din 1989 – generalii Degeratu si Carp (al doilea, culmea cinismului, chiar în locul colonelului Oancea de la Timisoara). La fel, domniile lor n-au avut nici cea mai mica problema nici cu ministrul Apararii, d-l Babiuc, despre care de la Paul Goma stim ca a fost "un securist ordinar", care s-a "ocupat" inclusiv de scriitorul dizident.

Revenind la Basescu, nu au stiut Emil Constantinescu si Zoe Petre, în anii în care au condus tara, care este trecutul acestuia? Si daca da, de ce nu au vorbit atunci, în lunile în care fostul ministru sabota deschis Guvernul Ciorbea, din care facea parte? În sfârsit, ramâne în continuare o enigma de ce atunci când vorbesc despre Securitate d-l Constantinescu si ai lui nu au, absolut niciodata, nici un fel de probleme cu trecutul unor oameni ca Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Teodor Stolojan. Înmultirea semnelor de întrebare ar trebui sa-l nelinisteasca pe fostul presedinte. (Cotidianul, 29 mai 2004 si New York Magazin)

Nedumeriri mai vechi si mai noi, articol publicat in anul 2004