Un studiu de caz
Am vazut-o nu demult la televizor pe sotia primului ministru Nastase. Doamna venise în studio ca sa dezminta, "înca o data", zvonurile despre afacerile nu tocmai curate ale familiei, protejate de sotul ei. Noua iesire a d-nei Daniela Nastase a avut loc în plina campanie electorala, în care sotul domniei sale tocmai s-a lansat în competitia pentru Palatul Cotroceni.
Nu stiu pe cine si despre ce o fi convins d-na prim ministru, însa pe mine nu m-a convins deloc. Eu unul ramân sa cred în continuare că d-l Nastase este unul dintre oamenii politici cei mai vinovati de coruptia care macina de mai bine de un deceniu societatea românesca. Dânsul este responsabil nu doar pentru că din pozitiile cheie detinute în stat dupa 1989, mai ales ca prim ministru, nu a facut aproape nimic din ceea ce trebuia pentru ca abuzurile si ilegalitatile sa fie prevenite si sanctionate. D-l Nastase are o raspundere cel putin la fel de mare pentru ca s-a folosit de pozitiile oficiale, într-un mod corupt si abuziv, ca sa se îmbogateasca. Iar familia sa a fost si este principalul beneficiar al acestui comportament.
Numele d-lui Nastase este implicat înca în primele acte de "mare coruptie" din România. L-am auzit de multe ori pe d-l Nastase explicînd că averea pe care o are "a fost dobândita deplin legal". Când ziaristii au aflat ca numai cu taxele scolare ale celor doi copii cheltuieste 20 de mii de dolari anual, raspunsul sau a fost ca banii sunt platiti de bunica baietilor, mama d-nei prim ministru. Înmuiati de bunatatea de basm a bunicii, mai puteau ziaristii sa-l întrebe de unde are bunica atâtia bani în fiecare an? Vezi bine ca nu mai puteau, că doar oameni sunt si ei, si nu pietre.
Fara sa-mi fi propus aici o cronica a scandalurilor în care a fost implicat de-a lungul anilor Adrian Nastase, nu pot sa nu-mi aduc aminte înca o data comandoul în fruntea caruia domnia sa s-a pus ca sa-l însoteasca la Parchet pe colegul de partid, deputatul Gabriel Bivolaru. Desfid pe oricine care m-ar îndemna sa cred că la mijloc ar fi fost vorba de un instinct al solidaritatii colegiale. Mult mai plauzibil mi se pare că solidaritatea respectiva se datora unei mize comune – cele 40 de milioane de dolari pe care colegul d-lor Nastase si Iliescu îi devalizase dintr-o banca a statului. La fel, ne aducem aminte de afacerile imobiliare facute de actualul prim ministru cu Bivolaru, de la care a "cumparat" un teren în centrul Bucurestiului la un pret de circa 20 de ori mai mic decât cel real, de piata. Si pentru că d-l prim ministru e un barbat hotarât, imediat ce a "cumparat" de la Bivolaru terenul respectiv a construit pe el un bloc de sase etaje. Blocul a fost construit cu firma subalternului sau de la Transporturi, Sergiu Sechelariu. Cât i-o fi platiti d-l Nastase lui Sechelariu pentru asta nu stim înca. Ce putem banui e ca, la fel ca si în cazul lui Bivolaru, n-a ramas deloc dator. Inclusiv din gura lui Sergiu Sechelariu ("gura pacatosului") stim că înspre Bacau, acolo unde firmele sale si ale fratelui sau, fostul primar Dumitru Sechelariu, au afaceri manoase, au plecat de la Guvern, peste rând, preferential si nelegal, fonduri uriase.
Cam astea ar fi câteva din motivele pentru care stradaniile d-nei Nastase mi se par o demagogie inutila. Am auzit-o în câteva rânduri si pe dânsa, dar si pe d-l prim ministru, că buna parte a averii impresionante pe care o au ar proveni din mostenirea lasata de defunctul sau tata, fostul demnitar comunist Angelo Miculescu. La declaratia sa de avere, publicata pe site-ul Guvernului, d-l Nastase a atasat o "Situatie a averii sotiei", avere care ar proveni mai ales din "mostenirea" despre care vorbesc. Si aici am destule rezerve. Îmi aduc aminte, ca sa dau numai un exemplu, că în lunile în care am lucrat la Departamentul de Control al Guvernului am putut sa aflu că la începutul lui 1991, pentru a obtine de la Ministerul de Externe, ilegal, un apartament - de vreo 400 de metri patrati, daca-mi mai aduc bine aminte - d-l Nastase ("sapte case") a donat socrului apartamentul pe care îl detinea în proprietate. Dar cine a fost atent îsi aduce aminte că numele d-lui prim ministru este legat inclusiv de numeroasele afaceri mai mult decât neclare în care a fost implicata si sora sa, Dana Barb. Un ultim exemplu a fost scandalul vilei si terenului de la Predeal ale d-nei Barb.
Cazul de fata mi se pare unul dintre cele care explica cel mai bine ceea ce traim de mai bine de un deceniu încoace. O spun mirîndu-ma foarte tare ca vorbim atât de rar despre cauzele situatiei în care am ajuns.
P.S. (pentru Cotidianul) Doamnele de la corectura si naravurile lor sunt eterne. Eu scriu "tema încrederii în partide", dânsele modifica si tiparesc "teama încrederii în partide". (Cotidianul, 2 octombrie 2004 si New York Magazin)
Un studiu de caz, articol publicat in anul 2004
