La data de 19 noiembrie 2004, i-am trimis lui Tom Gallagher precizările de mai jos privind unele referiri pe care le-a făcut la mine in volumul "România - Furtul unei natiuni"; nu am primit niciun răspuns de la adresant.
Draga Tom,
Am primit bucuros noua ta carte despre "România - Furtul unei natiuni". Vreau sa-ti multumesc si de data asta pentru faptul ca te dedici cu atâta pasiune si buna credinta temelor majore ale societatii românesti. Toti românii, dar mai ales oamenii politici, indiferent de cum sunt caracterizati în cartile tale, ar trebui sa vada în tine un prieten adevarat al tarii lor. În al doilea rând, vreau sa-ti multumesc pentru aprecierile generoase pe care le-ai facut în ce ma priveste. Îti voi ramâne mereu recunoscator pentru obiectivitatea ta generoasa.
Ma folosesc de ocazia asta ca sa-ti semnalez si câteva mici inadvertente si sa fac câteva scurte precizari care ma gândesc ca ar putea sa-ti fie utile:
- la Guvern eu am ocupat pozitia de secretar de stat, sef al Departamentului de Control al Guvernului, si nu de "sef al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare" (pagina 189 din carte); decizia demiterii mele de la Guvern a fost asumata inclusiv de Traian Basescu, public, la o emisiune TV, drept un "incident regretabil" (Basescu facuse serioase presiuni pentru îndepartarea mea întrucât mai erau putine zile si Departamentul finaliza o alta verificare, cea privind Flota maritima); în cartea sa "Republica iresponsabililor", fostul prim-ministru Ciorbea a dezvaluit ca a luat decizia respectiva inclusiv la presiunile presedintelui Constantinescu;
- pentru ca în cartea sa de memorii "Timpul darâmarii, timpul zidirii" fostul presedinte Constantinescu m-a acuzat ca as fi avut misiunea sa distrug Alianta Civica din interior, l-am chemat în judecata; în fata instantei, d-l Constantinescu a fost complet incapabil sa-si sustina afirmatiile (între altele a spus ca afirmatiile sale reprezinta simple impresii si consideratii politico - filosofice si ca atunci când a vorbit despre "stapânii mei din exterior", carora le-am fost fidel în misunea pe care am avut-o, s-a gândit la patronul ziarului (Cotidianul) la care scriam - Ion Ratiu; pe timpul derularii procesului, fostul presedinte a tiparit o noua editie a cartii, din care a scos pasajul în care ma tratase de tradator;
- la fila 285 se afirma ca eu, ca "numar 2 în Alianta Civica", nu am fost de acord ca AC sa-l mai sustina pe presedintele Constantinescu pentru un nou mandat; nu am adoptat niciodata o asemenea pozitie; din AC am plecat la Congresul din 6-7 mai 2000 pentru ca mi se parea ca AC renuntase sa mai fie acea voce critica la adresa Puterii, de care si pe timpul guvernarii CDR - Constantinescu ar fi fost atâta nevoie (daca o sa vrei, pot sa-ti pun oricând la dispozitie textul discursului meu la respectivul Congres; nici atunci si nici alta data nu m-am pronuntat în legatura cu (ne)sustinerea de catre AC a presedintelui Constantinescu pentru un nou mandat;
- tot la fila 285 se afirma ca Gabriela Adamesteanu "era convinsa ca, în ciuda vederilor sale nobile, Stan nu era decât un oportunist ca oricare altul, exploatîndu-si reputatia de incoruptibilitate doar pentru a gasi un partid în care sa-si negocieze intrarea" (se indica un articol al Gabrielei Adamesteanu din România libera din 21 octombrie 1999); este inexacta afirmatia atribuita colaboratoarei, de la acea data, a Rl; reproduc din articolul respectiv ("Falimentul unei investitii de încredere") pasajul de la care cred ca a pornit inexactitatea la care ma refer: "Domnul Stan s-a reîntors în sânul societatii civile cu un capital de încredere oricând utilizabil într-o cariera politica viitoare, într-un partid unde-si putea negocia intrarea. Mai ramânea de vazut, în timp, daca va avea statura morala si o inteligenta politica pe masura încrederii generoase cu care fusese învestit".
Cam asta ar fi, draga Tom. Îti multumesc înca o data pentru tot si îti doresc aceeasi putere si reusita în tot ceea ce faci.
Cu drag,
Valerian
Câteva precizari lui Tom Gallagher, articol publicat in anul 2004