La Chisinau
Ca sa apar democratia, la alegerile care tocmai au trecut m-am dus observator la alegerile organizate la Ambasada noastra de peste Prut.
Mai rece ca la Bucuresti, dar totusi placut. Tocmai plecasem de la hotel si, în stradă, întreb un soldat, de garda la o institutie oficiala, daca stie cum ajung la Ambasada României (voisem sa ma asigur că baiatul de la receptie ma îndrumase bine: "Drept înainte", îmi spusese el, "cam un kilometru"). Îl întreb pe ostas în română, iar el îmi raspunde pe ruseste - foarte promt si sigur pe el: "Nazad, tri cvartalî!" Ma mir din priviri: "Cum, adica, înapoi?!" Ezită, lasă capul în pamânt apoi se întoarce energic si strigă catre camaradul sau: "Iura, stii tu, amu, unde-i Ambasada României?" Iura stie: "Drept înainte, cam un kilometru".
De la cineva care fusese în Basarabia cu vreo sapte sau opt ani în urma stiam că limba lui Eminescu e o raritate pe strazile Chisinaului. Eu, acum, am gasit altceva aici. Pe strada, în magazine ori la restaurant cei care vorbesc româneste sunt foarte multi. Majoritatea, cred. Tinerii, în orice caz, mi s-au parut o majoritate covârsitoare. Aproape la fel stau lucrurile si la televizor. Am vazut emisiuni în care unii participanti vorbeau în româna iar altii, în aceeasi emisiune, ruseste. Oamenii se înteleg foarte bine între ei, ceea ce mi s-a parut remarcabil, poate cel mai remarcabil lucru care se întâmpla azi dincolo de Prut. Desi în privinta asta oamenii politici au prea putine merite.
I-am privit îndelung pe oameni si i-am ascultat vorbind. Nimic nu mi s-a parut mai evident ca nelinistea cu care asteapta schimbarile care vor veni. Cei mai în vârsta au iesit dintr-o lume în care erau scutiti de angoasele incertitudinii zilei de mâine si se îndreaptă catre alta, despre care nu stiu mai nimic. Ei par sa stie bine ca destinul lor, deopotriva individual si colectiv, se va schimba radical. Ce nu stiu deloc – si îi simti temîndu-se de asta – e ce sens vor avea schimbarile care îi asteapta. Destinul oamenilor pare ratacit undeva între Moscova si Bruxelles, iar nesiguranta lunilor si anilor care vin vezi bine ca le mai ia din bucuria cu care intra la un spectacol, beau o vodca iar cei mai tineri se saruta pe aleile ca un labirint ale parcurilor din Chisinau.
Avînd mai ales explicatii istorice, stângacia statalitatii este omniprezenta în capitala Moldovei. De la logica sistemului constitutional la regulile de protocol si de la constructia institutionala la coruptia generalizata în aparatul de stat. Articolul 11 din Constitutie ("Republica Moldova, stat neutru") stabileste ca "Republica Moldova proclamă neutralitatea la permanenţă". Aceeasi Constitutie proclama drept "limbă de stat" limba "moldoveneasca". Faptul a inspirat, cum stim, o sumedenie de bancuri, multe din ele încasate de "lingvistul-academician" Vasile Stati de la Chisinau si celebrul lui "dictionar româno-moldovenesc". Pentru că Legea fundamentala, adoptata în iulie 1994, stabileste, în privinta sefului statului, o singura incompatibilitate - exercitarea unei alte "functii retribuite" - actualul presedinte, d-l Voronin, este si presedintele Partidului Comunistilor, partidul aflat la guvernare. Dupa ce în august 1991 au fost scosi în afara legii, comunistii au facut pâna acum o cariera stralucita în Basarabia post-sovietica.
Originalitatea, mai ales ea, îi face adesea foarte simpatici pe urmasii de peste Prut ai vrednicului Domn Stefan. Ma uitam pe pagina de internet a Guvernului, unde gasim, între altele, o prezentare oficiala a Republicii Moldova. La sectiunea destinata culturii, dupa câteva fraze despre religie, traditiile si obicieiurile locului, câteva pagini bune erau dedicate prisosului de bucate si pileală cu care Bunul Dumnezeu i-a daruit pe fratii nostri basarabeni. Desi am vazut cu ochii mei cât de mult face vodca parte din "cultura" concetatenilor d-lui Voronin, înteleg si eu, desigur, la fel de bine ca oricine, de ce naprasnica bautura lipseste din meniul cultural publicat pe pagina oficiala a Republicii. Apropo de meniu si de inedit. Incitat de ce citisem pe site-ul Guvernului, m-am dus sa ma ospatez la unul dintre restaurantele din centrul Capitalei. Mi-a placut. N-am fost impresionat, dar nici n-as putea sa zic c-a fost rau. Inedit a fost că din pagina de "Bun venit!" a localului – un restaurant în toata puterea cuvântului – oaspetii erau întâmpinati cu urarea "Va dorim odihna placuta!"
În sfârsit, destul de inedit si foarte curios mi s-a parut apetitul moldovenilor pentru înfiintarea de organizatii neguvernamentale. Mi s-a spus ca "la nivelul întregii Republici" ar fi înregistrate oficial în jur de 2.000 de ONG-uri. Cu ce beneficii? Nimeni n-a stiut sa spuna prea bine. În avion, întorcîndu-ma la Bucuresti (în Occident, care va sa zica), ma uitam peste un "Catalog ONG" tiparit la Chisinau: "Societatea Vechii Aristocrati din Republica Moldova", "Asociatia Nationala de Dezbateri", "Centrul de Conflictologie", "Asociatia Republicana a Deponentilor Frustrati" s.a.m.d. (New York Magazin, 16 februarie 2005)
La Chisinau, articol publicat in anul 2005
