Clarificari stringente
Ne amintim larma asurzitoare din urma cu trei luni, pe marginea "fraudarii alegerilor". Alianta PNL-PD luase pur si simplu foc, liderii ei acuzînd PSD-ul de "hotie la drumul mare". A doua zi dupa votul pentru Parlament, Traian Basescu a cerut anularea alegerilor întrucât, motiva actualul prezident, "procesul electoral a fost profund alterat". Corului de proteste penelisto-pediste s-au alaturat, pe loc, Gigi Becali si PNTCD-ul d-lui Ciuhandu.
Vadim Tudor? Si mai si! "Mai repede decât ne asteptam" avea sa scrie oficiosul PRM, "ies la iveala dedesubturile alegerilor de la 28 noiembrie 2004. Astfel, dr Dan Claudiu Tanasescu (actual senator PRM) a fost sunat în ziua respectiva, la ora prânzului, de un prieten foarte bine informat, cu legături în Serviciile Secrete, care i-a spus: <Felicitări! Vadim a câstigat! La ora 11 si jumătate exit-poll-urile indică 39,3% pentru el. Băsescu are 21,8%, iar Năstase 18%. Si diferenta creste!> La ora 14, un ziar din Alexandria a realizat, pe cont propriu, un sondaj la iesirea de la urne, care arăta aceeasi stare de lucruri: liderul PRM avea, în judetul Teleorman, 40%. Situatia era similara în tot restul tării. Si atunci, a intrat în functiune masina de furat. Si cea a PSD-ului, si cea a Aliantei PNL-PD." Reamintesc ca finalmente Vadim a obtinut putin peste 12%.
Dar pe tema "falsificarii alegerilor" a facut un mare caz si "societatea civila". La doua zile dupa alegerile pentru Parlament, 15 dintre cele mai cunoscute organizatii neguvernamentale au adoptat o declaratie comuna calificînd scrutinul "incorect" si solicitînd, între mai multe altele, "o expertiza internationala a alegerilor pentru verificarea corectitudinii lor".
Desi au acuzat lucruri de o asemenea gravitate, partidele politice nu s-au aratat deloc interesate daca reprezentantii lor în birourile electorale de la sectiile de votare si de la circumscriptii aveau sau nu cazuri concrete de frauda. Daca procesele verbale de la sectii si circumscriptii au fost întocmite si centralizate corect sau dimpotriva. Daca la Biroul Electoral Central, unde de asemenea fiecare partid avea reprezentant, respectivele procese verbale erau centralizate corect iar rezultatele, totalizate strict pe baza lor. Nici vorba de asa ceva. Desi pretindea că fusese furata masiv, Alianta PNL-PD nu a contestat, oficial, în nici un fel, rezultatele votului. Dar lucrul acesta nu l-au facut nici PSD si Adrian Nastase la prezidentiale. Desi în primul tur obtinuse mai mult de 7 procente peste Traian Basescu, candidatul PSD-ist a recunoscut victoria lui Basescu – absolut ciudat - pe baza exit-poll-ului anuntat fix odata cu închiderea urnelor.
Odata ocupate jilturile puterii, toata lumea a uitat de "falsificarea alegerilor". Ceea ce înseamna că cea mai mare parte a clasei politice, si alaturi de ea "societatea civila", consimt ca institutiile noastre fundamentale sa stea întemeiate pe o "hotie la drumul mare". Si ca democratia din România sa fie denaturata pâna la caricaturizare.
De parca ar vrea sa ne spuna ca nu-i chiar asa, în ultimele saptamâni PSD tot dă câte-un comunicat despre nu se stie ce comisie parlamentara pe care ar vrea s-o propuna ca sa verifice, nu se stie când, acuzatiile de la alegeri. Dintre "civici", valuri mai face când si când IMAS-ul lui Alin Teodorescu, fostul cancelar al fostului premier Nastase, si d-na Mungiu, de la SAR. Comentînd o analiza a IMAS, d-na Mungiu spunea asa: "Analiza dovedeste că lucrurile astea trebuie investigate în continuare. Numai prin statistica nu se poate dovedi ca a fost frauda. Singurele organe de ancheta care pot face acest lucru sunt cele abilitate: politia judiciara si procuratura, alaturi de consultanti si experti, inclusiv din societatea civila". Minunate declaratii! Numai ca "organele abilitate" or sa faca ce ar trebui numai în imaginatia foarte bogata si atât de roz a d-nei de la SAR. Pe ce ma bazez? Pai între altele pe cam tot ce-am vazut si trait în România în ultimii 15 ani.
Ce vreau sa spun e că daca cineva ar fi cu adevarat interesat sa clarifice cele întâmplate la alegeri, nu ar avea altceva de facut decât sa mearga si sa cerceteze arhivele alegerilor din toamna. Pe baza Legii accesului la informatiile publice, dreptul de a consulta arhivele respective revine oricui – partide, organizatii neguvernamentale, simpli cetateni etc. Sigur că da, în cazul în care cu ocazia studierii documentelor ar rezulta ca s-au produs falsuri sau abuzuri, competenta cercetarii ar reveni, într-adevar, vorba d-nei Mungiu, "organelor abilitate". Însa daca cineva vrea într-adevar sa stie daca alegerile au fost sau nu falsificate, poate sa afle numai cercetînd documentele despre care vorbesc.
Interesat fiind de asemenea clarificari, la începutul lunii ianuarie m-am adresat Presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Nicolae Popa. Raspunsul a fost aiuritor (dar si complet împotriva Legii si de natura sa sporeasca suspiciunile): "Datorita cladirii inadecvate ce s-a atribuit instantei supreme, documentele preluate de la BEC nu au putut fi înca ordonate si pregatite pentru a fi consultate. De îndata ce se vor asigura conditii minime pentru consultarea arhivei vă vom anunta". Nu am de gând, desigur, sa renunt la cererea pe care am facut-o. Am adus-o aici în discutie vrînd sa spun că daca chiar se vrea cu adevarat, povestea (in)corectitudinii alegerilor din România poate fi clarificata. În caz contrar, vom ramâne în continuare cu acelasi sentiment apasator, că democratia noastra nu-i decât o farsa, iar partidele si oamenii politici nimic altceva decât niste actori întelesi demult între ei. (New York Magazin, 23 februarie 2005)
Clarificari stringente, articol publicat in anul 2005
