La confluenta relelor

În plina lună a lui Cuptor, la Bucuresti e asa o ceata ca pâna si Casa Poporului orbecaie. Si o data cu ea, toata floarea politichiei dâmbovitene.

Influentat permanent de ideea fixa a presedintelui Basescu, primul ministru Tariceanu a anuntat ca-si da demisia din cauza obiectiilor pe care Curtea Constitutionala le-a avut la legile Justitiei. Curtea Constitutionala, a explicat Tariceanu, este o institutie profund politizata care se opune masurilor actualului Guvern pentru reformarea Justitiei. "Iar singura solutie", a mai spus el, "sunt alegerile anticipate". Gestul hotarât al primului ministru, cunoscut tocmai pentru moliciunea sa, a suprins pe toata lumea. Cel mai bine s-a vazut din reactia PSD. Iliescu si Nastase zâmbeau ei, dar zâmbetul nu era deloc al lor. În ultimele sondaje PSD aparea cu circa 30%, în timp ce alianta la guvernare totaliza mai bine de 50%. Vrînd sa împiedice anticipatele, Ion Iliescu s-a si dedat imediat la un populism de-a dreptul abject. Fostul presedinte a acuzat patetic "iresponsabilitatea în fata greutatilor cu care se confrunta România" de parca nu el ar fi patronat cele mai mari ticalosii din ultimii cinsprezece ani.

Atunci când toata lumea se astepta ca procedurile pentru anticipate sa fie declansate, Traian Basescu l-a întors din drum pe primul ministru. Cine a fost atent la cele întâmplate a putut sa observe că interventia lui Basescu a fost cu totul pe placul lui Iliescu si Nastase. Mai mult, sunt date care arata că Basescu a facut ce-a facut – si cum a facut – sfatuindu-se cu Ion Iliescu si tovarasii lui.

Traian Basescu i-a invitat la Cotroceni, pentru "mediere", pe presedintii celor doua Camere, liderii grupurilor parlamentare, premierul Tariceanu si judecatorii Curtii Constitutionale. Sefii PSD-isti – Iliescu, Nastase si Vacaroiu – au dominat copios o întâlnire în care, politic vorbind, cei aflati la putere ar fi trebuit sa aiba primul cuvânt. Finalul a fost ca, în Parlament, obiectiile Curtii Constitutionale vor fi avute în vedere si "se vor gasi formulari acceptabile". Imediat dupa întâlnire, primul ministru a vorbit despre "reconsiderarea" deciziei de a demisiona. Însa peste numai doua zile, dupa discutiile din Parlament, d-l Tariceanu s-a mai razgândit o data – "Decizia de a demisiona ramâne valabila". Pentru ca în momentul de fata sa nu existe nici o certitudine că acesta va fi si ultimul cuvânt al urmasului Bratienilor...

Desi ar putea sa para paradoxal, din noul circ politic de la Bucuresti a pierdut toata lumea. Primul ministru si Guvernul sau, dar si coalitia la guvernare - pentru toata balmajeala cu care au dezgustat un timp atât de lung o tara întreaga (iar faptul că tot acest circ a coincis cu cele mai grave inundatii din ultimii 50 de ani pare sa spuna că actualilor conducatori le lipseste nu numai mintea dar si norocul). Printre votantii proprii, dar si ai aliantei PD-PNL, este foarte probabil ca duplicitatea lui Basescu nu va fi trecut nici ea neobservata. La rândul lor, Iliescu, Nastase si PSD au aparut înca o data ca aceia care se opun reformei Justitiei si luptei împotriva coruptiei. Iar dincolo de toate astea marea pierdere consta în aceea că sunt toate sansele ca Justitia si coruptia sa ramâna în continuare aceleasi doua mari probleme ale României.

Iesiti cei mai sifonati din toata povestea, ma tem că Tariceanu si liberalii sai sunt incapabili sa înteleaga ce li se întâmpla. Ma uit prea demult si prea atent la ceea ce se petrece în politica noastra ca sa nu vad că distrugerea partidelor istorice a constituit o prioritate a Sistemului comunisto-securist de dupa 1989. Sa nu înteleaga liberalii lucrul acesta? Dupa cele întâmplate în saptamânile din urma nu mi se pare deloc exagerat sa te întrebi daca nu cumva Traian Basescu si PSD le-au pregatit o ambuscada nimicitoare? De ce ar face Traian Basescu asa ceva? Pai cred că din aceleasi motive din care a sabotat cât a putut, din interior, guvernarea taranista. Daca cineva are argumente că loviturile date de Basescu "colegilor" taranisti nu au fost printre cele mai fatale, voi fi tare interesat sa le ascult. Istoria politica a ultimilor cinsprezece ani este mai ales istoria consolidarii dominatiei comunisto-securiste a FSN si a eliminarii partidelor istorice. A mai ramas doar o chestiune de timp ca PSD si PD sa se înstapâneasca definitiv ca singurele doua partide care conteaza în România. Iar daca PD va mai fi si primit în PPE (dupa ce PSD a intrat deja în Partidul Socialistilor Europeni), atunci situatia aceasta va avea si binecuvântarea internationala.

Dar se pare că, asemeni taranistilor, liberalii îsi merita si ei soarta. Când ma uit la d-l Tariceanu si echipa lui, îi si vad pe Diaconescu si Tepelea. Aceeasi lipsa de viziune, aceeasi balbâiala si incapacitate de a fi macar logic si coerent. Într-adevar, Curtea Constitutionala – dar si Justitia, mai ales la vârf - reprezinta o adevarata Coloana a cincea a PDSR-ului. Iar pâna când lucrurile nu vor fi rezolvate, sansele ca sa se schimbe ceva sunt practic nule. Însa lucrurile nu au cum sa se rezolve de la sine. În cazul de fata era nevoie de o strategie bine gândita si inflexibila la tot ce-ar fi putut s-o deturneze. Pâna la raportul de tara al UE, din octombrie, nici macar un singur gest sau o singura fraza n-ar fi trebuit sa faca Guvernul sa nu se concentreze la maxim pe efortul integrarii. Pe buna dreptate nemultumit de obstructiile Curtii Constitutionale, primul ministru ar fi trebuit sa-si amâne decizia de a demisiona, ca si anuntul ei, pâna dupa respectivul raport. Pâna la care mai ramasesera doar trei luni, timp în care decizia Curtii Constitutionale n-ar fi avut cum sa produca vreo consecinta ireparabila. Neprocedînd asa, si producînd haosul pe care l-a produs, actualul Guvern si coalitia majoritara au toate sansele sa fie facuti raspunzatori pentru tot mai probabila amânare a aderarii României la UE.

Stiindu-i bine cine sunt si ei, cam dintotdeauna am avut rezerve, pe care le-am si explicat, fata de retorica democratilor si liberalilor în contra "Sistemului ticalosit si corupt". Zilele trecute i-am auzit si pe unii si pe altii deplângînd "faptul de o gravitate deosebita ca în Legea Curtii Constitutionale nu exista reglementari privind incompatibilitatile judecatorilor acestei Curti". În mod normal, însa, asemenea dispozitii ar fi trebuit sa se regaseasca nu în Legea Curtii Constitutionale, ci în Legea "anticoruptie" (nr 161/2003) - "legea speciala" în materie. Numai că prin aceasta lege judecatorii Curtii Constitutionale au fost exceptati într-un mod complet scandalos de la regulile aplicabile în general judecatorilor. Iar legea respectiva e în vigoare de aproape doi ani si jumatate fara ca macar un singur parlamentar liberal sau democrat sa fi initiat amendarea acestei crase anomalii.

În sfârsit, convocarea judecatorilor Curtii Constitutionale la "medierea" de la Cotroceni e ea însasi o aberatie maxima, cu totul contrara Constitutiei. Numai în România e posibil asa ceva, Curtea Constitutionala sa negocieze cu politicienii ce-ar putea sa mai lase de la ea, din litera si spiritul Constitutiei... Pentru cei neatenti, comunicatele Palatului Cotroceni au reusit sa ascunda ce era de ascuns, adica faptul că judecatorii Curtii nu aveau sub nici o forma ce sa caute acolo. Constitutia stabileste negru pe alb că presedintele mediaza "între puterile statului", si nu între "institutiile statului", asa cum fraudulos au sustinut comunicatele prezidentiale. Or, de la Montesquieu si pâna la Basescu, Nastase si Iliescu, puterile statului au ramas unele si aceleasi – legislativul, executivul si puterea judecatoreaca. În timp ce Curtea Constitutionala reprezinta – sau ar trebui sa reprezinte - o "autoritate publica independenta" având calitatea de "garant al echilibrului puterilor în stat". (New York Magazin, 20 iulie 2005)

La confluenta relelor, articol publicat in anul 2005