O, tempora...

Cu televizorul aprins, visam cai verzi pe pereti, când, dintr-odata, aud pe cineva tunînd: "România este urmarita si astazi de blestemul FSN-ului, un balaur cu doua capete - PSD si PD". Ma uit si nu-mi cred ochilor: cuvintele fusesera rostite de nimeni altul decât Dan Voiculescu, de la tribuna Congresului partidului sau.

Asadar aici am ajuns, ca la un deceniu de la disparitia lui Corneliu Coposu un asemenea adevar sa-l mai auzim spus numai acum. Si tocmai de Dan Voiculescu.

Dar urmasii lui Maniu si Coposu unde sunt? Unde au fost si ce fac ei de atâta amar de vreme? Dupa ce a murit Coposu, Ion Diaconescu s-a predat cu partid cu tot Securitatii. Santajat cu ce pacate grele? [Peste cativa ani avea sa se afle ca Ion Diaconescu fusese obligat sa semneze angajament cu Securitatea.] Ce pacate ori slabiciuni lumesti i-au facut pe Andrei Marga si Victor Ciorbea sa abandoneze si ei partidul?

Cu alte treburi decât politice, în ultimul an am trecut de câteva ori pe la sediul partidului. O tristete sfâsietoare! Din tablourile de pe pereti, Maniu, Mihalache si Coposu se uita înmarmuriti la pustiul care le-a înghitit partidul. Din august 2004, de când presedinte a devenit Gheorghe Ciuhandu, PNTCD e mai absent ca niciodata. Una din rarele ocazii în care s-a mai vorbit despre el a fost cea în care actualul presedinte si colaboratorii sai de la Timisoara s-au încapatânat sa renunte la denumirea partidului. Pentru ca, ulterior, când Justitia a fost sesizata asupra iregularitatilor statutare, sa anunte ca intentioneaza sa renunte la renuntare.

Azi, partidul nu mai apare nici macar în sondajele de opinie, fiind creditat cu mai putin de 1% din intentiile de vot. Si totusi, nimeni nu face nimic. Pasivitatea lui Gheorghe Ciuhandu si a colaboratorilor lui ma face deja sa ma întreb daca nu cumva oamenii acestia sunt si rau intentionati. Dar nu doar pasivitatea lor te umple de uimire. În urma cu mai multe saptamâni, Gheorghe Ciuhandu si Marian Milut (presedintele Comitetului National de Conducere) au anuntat pe rând "negocieri" cu câtiva parlamentari alesi pe listele PRM, respectiv cu Gigi Becali – cel din urma a raspuns ca, da, "primeste onorat" sa vina în PNTCD, dar ca vrea ca "presedinte sa fiu io". Când nimic nu ramasese clar cu amintitele "negocieri", d-l Ciuhandu a mai dat lumii o veste: Ioan Talpes va deveni taranist.

Cum adica - s-au întrebat multi – Talpes taranist? La care Ciuhandu a raspuns cu niste bâlbâieli dintre cele care au adus acest partid la dezastrul de azi. Singurul lucru mai clar a fost ca Talpes ar avea o "relatie speciala" cu cancelarul german Angela Merkel si ca asta o sa ajute foarte tare partidul. Fapt e ca peste o zi sau doua Ciuhandu si Talpes au avut la Berlin o întâlnire cu cancelarul crestin-democrat. Ceea ce, sa nu se îndoiasca nimeni, îi va aduce fostului colaborator al lui Ion Iliescu legitimatia de taranist. Chit ca stim cu totii ca la cancelarul nemtilor, la Casa Alba sau la Papa de la Roma important e nu sa intri, ci sa iesi cu ce ai vrea. Or, în cazul de fata, ma tem ca d-l Ciuhandu si partidul dumisale se vor alege cu praful de pe toba. În plus, e foarte probabil ca crestin-democratii europeni sa se fi lamurit definitiv cam de ce sunt în stare urmasii lui Coposu daca au ajuns sa le faca lobby un individ ca Talpes.

Talpes si-a explicat dorinta de a intra în PNTCD prin, citez, "traditia taranista a familiei mele". Parintii mei, a spus el, au fost taranisti iar eu de când ma stiu am simpatii taraniste, pentru care înainte de 1989 era sa fiu dat afara din armata. Asta da impostura! Daca mai e cineva care sa nu stie, atât înainte cât si dupa 1989 acest individ a detinut pozitii dintre cele mai incompatibile cu optiunile anticomuniste si taraniste. Înainte de 1989 a fost un colaborator apropiat al generalului satrap Ilie Ceausescu, iar dupa – consilierul presedintelui Iliescu, inclusiv în anii cei mai negri ai mandatului acestui bolsevic îmbatrânit în rele. Între 1992 si 1997 a fost director al SIE. Mai e nevoie, d-le Ciuhandu, sa va spun eu cam ce dosar trebuia sa ai pentru ca Sistemul sa-ti dea pe mâna a doua agentura securista a tarii? Mai e nevoie, d-le Ciuhandu, sa va aduc eu aminte ca Talpes nu a raspuns niciodata acuzatiilor ca a fost ofiter de Securitate? Vrînd sa apere impostura acestui individ, colaboratorul dvs, Viorel Sasca, un personaj tragic daca n-ar fi comic, l-a comparat pe Talpes cu Saul pe drumul Damascului. Dvs, va întreb, nu sunteti în stare sa aparati PNTCD nici macar de ridicol? Dar, în definitiv, ce-mi pierd eu timpul cu asemenea interogatii când devine tot mai clar ca prea putin va pasa, dvs si colegilor dvs, de destinul acestui partid.

Când am aflat ca Talpes o sa faca cerere sa intre în PNTCD ma gândisem ca i se va cere sa clarifice inclusiv numeroasele acuzatii de coruptie care i s-au adus de-a lungul anilor (dosarele Omar Hayssam si Matser-Tender – ca sa dau doar aceste exemple). Dar ce clarificari sa-i ceara d-l Ciuhandu lui Talpes când el însusi, fiul, sotia si colegii taranisti de la Primaria Timisoara au devenit în ultimii ani material didactic pentru ziaristii de investigatii. Numai pentru ca nu vreau sa-mi plictisesc cititorii ma limitez la doar câteva titluri din presa, referindu-se toate la afaceri mai mult decât dubioase cu banii Primariei: "Taranistii prospera pe net" (Cotidianul, 2 februarie 2006); "Ciuhandu jr face afaceri în numele tatalui" (Jurnalul national, 27 august 2005); "Primaria Timisoara a platit peste 400.000 de euro unei firme, fara licitatie" (Banateanul, 25 aprilie 2005); "Avize pentru Ciuhandu jr de la tatal-primar si asociatul-consilier" (Cotidianul, 28 septembrie 2005); "Clubul afaceristilor crestin-democrati" (Evenimentul zilei, 3 februarie 2006).

Cine se uita atent la ce pateste PNL, guvernînd "împreuna" cu PD-istii lui Basescu si avîndu-i în opozitie pe PSD-istii lui Iliescu, are destule motive sa se teama ca în scurt timp partidul Bratienilor o va lua si el pe urmele taranistilor. Felul în care PD-istii lui Basescu urmaresc sa desfiinteze PNL, insistînd pâna la exasperare pentru "fuziunea" celor doua partide, mi se pare tipic pentru strategiile puse la cale în laboratoarele Securitatii. Ca distrugerea partidelor istorice a fost, dupa 1989, un obiectiv major al Sistemului securisto-comunist, întrupat în FSN, ne-a fost clar dintotdeauna; ce avea sa se înteleaga putin mai târziu a fost ca acelasi lucru si l-au dorit si altii, de pe la noi sau de aiurea, care nu puteau sa ierte celor doua partide nationalismul si patriotismul lor. În asemenea conditii îi era oricui clar că supravietuirea PNTCD nu va fi deloc un lucru simplu. Si totusi, mie unuia mi-ar fi fost greu sa cred ca vom ajunge sa vedem ce vedem astazi. Că unul ca Dan Voiculescu e singurul care mai vorbeste despre "blestemul FSN-ist" iar Talpes singurul care mai poate salva de la pieire partidul lui Maniu. Doamne, ce timpuri mai traim... (New York Magazin, 22 februarie 2006)

O, tempora..., articol publicat in anul 2006