"Noul" CNSAS?

Depasind cu o saptamâna cei sase ani de mandat, pe care i-a avut prin Lege, Colegiul CNSAS condus de Gheorghe Onisoru a fost înlocuit cu unul nou. Daca nou îi putem zice în conditiile în care nu mai putin de 7 din cei 11 membri ai actualei echipe au facut parte si din fosta (Mircea Dinescu, Dan Lazea, Claudiu Secasiu, Florian Chiritescu, Laurentiu Tanase, Constantin Buchet si Ladislau Csendes). Noutatile sunt Cazimir Ionescu, Corneliu Turianu, Dragos Petrescu si, desigur, Ticu Dumitrescu. Nou este si faptul că doi dintre actualii au fost propusi de presedintele Basescu (Dragos Petrescu), respectiv de Guvern – presedintele fostilor detinuti politici.

Prin Legea "dosarelor" fusese stabilit că propunerile le fac grupurile parlamentare, potrivit configuratiei politice a celor doua Camere. Aceasta regula a fost schimbata în urma cu numai o luna, când Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta nr 16, prin care a fost modificata Legea nr 187/1999. Pentru cine n-a apucat sa se uite peste textul Ordonantei, ar trebui spuse totusi câteva cuvinte. Mai întâi că ea nu aduce practic nici o schimbare de substanta Legii "dosarelor". Deconspirarea Securitatii ramâne în continuare grevata de doua limitari de-o potriva nefiresti si excesive, limitari derivînd din notiunile de "politie politica", respectiv de "siguranta nationala". Cu alte cuvinte ramâne ca în continuare deconspirarea Securitatii si a faptelor ei de vitejie sa fie posibila numai daca este vorba despre "activitati de politie politica" (sintagma definita în continuare mai mult decât deficitar), si numai daca documentele din arhive nu "privesc siguranta nationala". Apropo, ne amintim că pe timpul elaborarii si adoptarii Legii "dosarelor", d-l Ticu Dumitrescu a dezavuat în termeni extrem de categorici cele doua limitari. Cred că invitatia pe care Guvernul i-a facut-o ca sa-l reprezinte în CNSAS ar fi fost o ocazie cum nu se putea mai buna pentru a cere ca amendamentele la care ma refer sa elimine cele doua restrictii. Revenind la Ordonanta, un amendament bine venit este că refuzul detinatorilor de arhive de a preda CNSAS dosarele este considerata infractiune si pedepsita ca atare. Numai că – cum s-ar fi putut altfel? – acest amendament are toate sansele sa se dovedeasca inoperabil atât timp cât pentru predarea arhivelor nu a fost nici de data asta stabilit, prin Lege, un termen. O schimbare în rau a Legii a fost facuta prin modificarea alineatului 5 al articolului 5, text care în formularea initiala asimila colaboratorilor Securitatii, din oficiu, persoanele care au avut competente politice decizionale cu privire la activitatea Securitatii. Era suficient, deci, ca înainte de 1989 sa fi detinut functii precum cele pe care le-a detinut Ion Iliescu ca sa fii declarat – automat si deplin justificat – colaborator al Securitatii. Ordonanta 16 a venit si a adaugat o conditie în plus la cea amintita, si anume persoanele care au avut competente politice decizionale cu privire la activitatea Securitatii sa fi "luat decizii cu privire la activitati de politie politica ale Securitatii statului". Or, este un lucru stiut, ordinele prin care sefii Partidului implicau Securitatea în actiuni represive erau cel mai adesea verbale. Iata de ce adaugirea mi se pare facuta fix în beneficiul lui Ion Iliescu. În orice caz, prin ea avem parte de înca o supriza neplacuta din partea Guvernului liberalului Tariceanu.

Imediat ce noua echipa a fost votata în Parlament, Ticu Dumitrescu s-a declarat convins că va fi ales, de catre colegii sai, presedinte al Colegiului. Desi când vine vorba de partide si de calculele lor eu unul nu am asa de multe certitudini, sper ca presedintele AFDPR va reusi sa preia conducerea CNSAS. Si mai sper ca, în sfârsit, deconspirarea Securitatii sa înceteze sa mai fie o farsa. Pentru asta, însa, totul va trebui facut absolut altfel decât pâna acum, când ni s-a spus că vinovati de tot raul deceniilor comuniste sunt câtiva detinuti politici, o duzina de subofiteri si câtiva colonei trecuti demult la cele vesnice.

Daca va fi ales presedinte, misiunea lui Ticu Dumitrescu va fi cât se poate de dificila. Sunt sigur că el însusi nu se asteapta sa-i fie usor. Experienta si autoritatea pe care le-a acumulat îi vor fi desigur de ajutor. Vârsta, în schimb, sunt sigur că nu-l va avantaja. Dupa cum nu-l va putea avantaja nici întreita calitate – cu întreitele sarcini – de presedinte al CNSAS, al AFDPR si de membru al conducerii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România. Sa speram că fostul detinut politic nu va repeta experienta atât de nefericita a lui Ion Diaconescu, din anii în care acesta din urma a cumulat presedintia Camerei Deputatilor, a PNTCD si CDR. Misiunea lui Ticu Dumitrescu va fi cu atât mai complicata cu cât este nevoie de reabilitarea institutionala a CNSAS si a încrederii în acesta, ruinata pur si simplu de echipa condusa de Gheorghe Onisoru.

Conspirarea Securitatii, a oamenilor si faptelor ei a facut dupa 1989 un rau imens, în atât de multe sensuri, inclusiv prin aceea ca oamenii si structurile politiei politice comuniste au controlat – si controleaza – într-o atât de mare masura societatea româneasca "post-comunista". Raul poate fi curmat daca CNSAS-ul de astazi va fi complet diferit de cel de pâna acum. Faptul că, repet, 7 din cei 11 membri ai Colegiului fac parte din echipa care au compromis aceasta institutie mi se pare a fi o premisa destul de nefericita. De aceea am si fost foarte surprins sa vad insitenta cu care Ticu Dumitrescu, amenintînd cu retragerea, a cerut ca Mircea Dinescu sa fie mentinut în Colegiu – desi pentru oricine este evident că scriitorul a avut una dintre contributiile cele mai substantiale la sabotarea activitatii CNSAS. Aduc aminte din nou insistenta complet suspecta cu care, în 2000, partidul d-lor Roman si Basescu i-au impus în CNSAS, împotriva Legii, pe Mircea Dinescu si Andrei Plesu – care, când s-au vazut acolo, ne-au mai anuntat si că dosarele lor de Securitate au disparut, asa ca prin minune.

În perioada urmatoare, CNSAS trebuie sa faca tocmai ceea ce aceasta institutie trebuia sa faca si nu a facut în toti anii în care s-a aflat sub conducerea lui Onisoru, Dinescu si celorlalti. Teroarea practicata de politia politica comunista trebuie cercetata înainte de toate în arhivele Partidului Comunist, în dosarele instrumentate de generalii în viata Vlad, Postelnicu si toti ceilalti si numai dupa aceea în ale raposatilor Nikolski si Draghici. Trecutul oamenilor politici care ne conduc de 16 ani trebuie si el, în sfârsit, lamurit fara întârziere. Avem destule date sa credem că Ion Iliescu, Adrian Nastase, Traian Basescu, Theodor Stolojan, Mugur Isarescu, Vadim Tudor si toti ceilalti care au scris aceasta istorie – si pe care cel mai adesea am platit-o atât de scump – i-a legat si îi leaga o solidaritate a complicitatilor, despre resorturile careia a cam venit timpul sa aflam. La fel a venit timpul sa aflam mecanismele prin care Securitatea a fost implicata în jaful odios de dupa 1989, dar si în agonisirea misterioasa a unor averi uriase, inclusiv de catre multi dintre oamenii politici – Nastase, Patriciu, Basescu, Dan Ioan Popescu, Videanu si atâtia altii. Daca certificatele probînd un trecut fara pata pe care Onisoru si Dinescu le-au împartit unora ca Iliescu si Vadim nu vor fi revizuite, atunci nimic nu se va fi schimbat. Daca dosarele lui Traian Basescu vor ramâne si ele neatinse, de asemenea nu se va fi schimbat nimic. Dar clarificari se impun înca si la liberali, chiar daca domniile lor sunt astazi suporterii de ultima ora ai taranistului Ticu Dumitrescu.

O grija în plus a d-lui Dumitrescu ar trebui sa fie intrarea în legalitate a functionarii CNSAS. Potrivit Legii "dosarelor" (art 22), prelungirea activitatii CNSAS la încheierea fiecarui mandat de 6 ani se face "prin hotarâre a Parlamentului". Or, asa cum am mai avut ocazia sa scriu, prelungirea activitatii Consiliului – ulterior încheierii primului mandat, la data de 16 martie 2006 – a fost facuta perfect nelegal, printr-o Ordonanta de urgenta a Guvernului Tariceanu (nr 149 din 10 noiembrie 2005). Prin urmare, din incompetenta sau neatentie (sau poate ca chiar dintr-o neatentie premeditata), de doua saptamâni CNSAS functioneaza perfect nelegal. Ceea ce înseamna că, în orice moment, astazi ori peste câteva luni sau ani, actele acestei institutii vor putea fi contestate pentru nelegalitate.

Singurul lucru care de data aceasta ar putea fi diferit de ceea ce a fost pâna acum e că, în cazul unui nou esec, nu va mai exista nici o asteptare ca lucrurile vor mai putea clarificate vreodata. Iar Securitatea si aparatorii ei se vor vedea confirmati în ideea lor nenorocita ca aflarea adevarului este nu numai inutila ci si imposibila. Caz în care, întreb, cine si cu ce argumente ar putea sa-i mai contrazica de vreme ce, în întreprinderea sa – vor spune ei – nu a reusit nici chiar Ticu Dumitrescu?

P.S. D-l Ion Varlam îmi semnaleaza că la cartea sa, la care m-am referit saptamâna trecuta, a fost facuta o erata precizînd ca ambasadorul francez gazda a ceremoniei de decorare a lui Corneliu Coposu a fost Bernard Boyer. (New York Magazin, 29 martie 2006)

"Noul" CNSAS?, articol publicat in anul 2006