Toate-s vechi si noua toate

Am trait s-o auzim si pe asta: Dan Voiculescu victima a Securitatii. Pret de vreo doua ore, pe un ecran imens au fost proiectate file din dosarele "victimei". Între ele si mai multe "Note explicative" date de Voiculescu ofiterului de Securitate. Din destule pasaje întelegi clar că omul scria cam ce voia – si cum voia, cu limbajul din dotare – securistului anchetator. Aproape nimic, însa, care sa poata sa faca rau celui anchetat sau celor despre care el scria – aproape cu totii straini interesati de chestiuni economice în tara si vremea lui Uciga-l Toaca. Voiculescu explică apoi ce-i cu cele doua "Note", ambele date în aceeasi zi si semnate "Felix" – foarte scurte amândoua si de asemenea prea putin susceptibile sa faca rau vreun cuiva; în orice caz, nimic care sa poata fi interpretat ca turnatorie politica, "politie politica", în termenii Legii. Dupa care bomba: cel pe care noi îl stiam de atâtia ani "general de Securitate" se dovedeste a fi fost nici mai mult nici mai putin decât o persoana urmarita multi ani de Securitate. "Dosar de urmarire informativa: obiectiv Dan Voiculescu, nume de cod Dorin". Câteva file proiectate si ele pe ecranul din fata armatei de ziaristi sunt concludente: Dan Voiculescu a fost într-adevar urmarit de Securitate. E adevarat că pentru "relatiile cu strainii", pe care fatalmente le avea lucrînd în Comertul exterior, si nu, Doamne fereste, pentru un singur cuvânt macar spus în contra unui regim al carui privilegiat era.

Perplexitatea-i maxima. Iar lumea vede cu ochii ei cum verdictul CNSAS, anume că presedintele Partidului Conservator a fost "colaborator al Securitatii ca politie politica", e cel putin discutabil. Si ma întreb daca chiar e numai o întâmplare că cele câteva file care-l "incriminau" pe Voiculescu au ajuns la CNSAS la numai o zi sau doua dupa ce acesta îsi anuntase intentia de a ocupa un loc de vice-prim ministru în Guvernul sustinut si de partidul sau. Pâna atunci, în anii din urma, Dan Voiculescu primise de la CNSAS certificate care atestau că nu fusese colaborator sau informator al Securitatii. De altfel, dupa noul verdict al CNSAS, Voiculescu a acuzat insistent "coincidenta" la care m-am referit si a vorbit despre institutia în cauza ca despre un "instrument politic" folosit împotriva sa de partenerii de la guvernare. Traian Basescu a fost primul vizat, ca acela care – în paranteza fie spus, el însusi cu o legitimitate mai mult decât discutabila – îl tratase nu o data pe Voiculescu cu formula "solutia imorala". Lui Mircea Dinescu i s-a reprosat că a condus "acest linsaj" între altele pentru că în anii din urma miliardarul "Crescent" îi refuzase niste "propuneri de afaceri extrem de dezavantajoase"; ceea ce, stiute fiind personajele, nu-i deloc exclus. Dar sa nu uit, Voiculescu i-a imputat de toate lui Dinescu (iar câte ceva se pare că chiar cu un oaresice temei) – că e un mercenar care pentru bani face orice, că a fost un profitor al regimului comunist, dar si că el însusi ar fi fost colaborator al Securitatii. Ce am vazut că i-a scapat furiosului miliardar (dar câta lume nu uita asta?) e că Mircea Dinescu nu a lamurit nici azi povestea disparitiei dosarului sau de Securitate. Pentru că am mai scris, nu mai insist, însa faptul că un membru al Colegiului – cum e Dinescu si pâna nu demult si Andrei Plesu – ridică nepasator din umeri când e întrebat de propriul dosar mi se pare o mare aiureala. Cei care îi cerceteaza si îi judeca pe altii pentru trecutul lor, ar trebui ei însisi, primii, sa-si clarifice pâna în cele mai mici detalii propriul trecut.

Si totusi, revenind, în chiar momentele în care ne pregateam cu totii sa recunoastem judecata gresita pe care i-o facusem pâna atunci, atâtia ani, Dan Voiculescu a spus cu propria-i gura urmatoarele lucruri: "Daca din documentele pe care le-am prezentat ar putea sa rezulte că Dan Voiculescu a facut contraspionaj economic, eu îmi asum acest lucru. Au fost unii care au spus că as fi fost general de Securitate, în contraspionajul economic. Si daca as fi fost, care-i problema? Care ar fi problema daca as fi si astazi general de contraspionaj economic?" Alt val de perplexitate! Singurii care nu par foarte surprinsi si interesati de ceea ce tocmai auzisera sunt ziaristii prezenti. E adevarat si că interlocutorul le sugerase că nu prea e dispus sa discute subiectul cu presa.

Asadar, asta era, generalul Voiculescu a fost general (mai e si acum?) dar nu a facut politie politica. Morala a devenit foarte clara atunci când împricinatul a început sa insiste pâna aproape de ridicol cu somatia că "Securitatea trebuie numita astfel atunci când vorbim de politie politica, în rest, va rog eu mult, sa-i spunem Siguranta". Noroc că în cele din urma întâlnirea cu ziaristii s-a terminat că cine stie ce ne-ar mai fi auzit urechile.

Privita din perspectiva adevarului despre Dan Voiculescu, toata istoria asta, întinsa pe parcursul a vreo doua saptamâni, n-a adus practic nimic nou. Chiar daca am aflat câteva lucruri noi, prea putin relevante totusi, despre eroul acestei povesti vom continua sa vorbim în practic aceeasi termeni ca si pâna acum: un personaj care a lucrat în Comertul exterior al lui Ceausescu si despre care exista suspiciuni serioase că a fost general de Securitate.

Asa cum a facut-o si în alte multe ocazii, Mircea Dinescu si-a încalcat si de data aceasta statutul de membru al Colegiului CNSAS. Fara sa fie nici macar purtator de cuvânt de cuvânt al Colegiului (Cazimir Ionescu are calitatea asta), el s-a angajat într-o polemica publica cu Dan Voiculescu si în comentarii care nu au nimic de-a face cu pozitia oficiala pe care o ocupa. Un exemplu doar: vorbind în mod evident doar în nume propriu, el a explicat la un post de televiziune că decizia CNSAS de a-l declara colaborator pe Voiculescu s-ar fi justificat prin grija că, odata ajuns în Guvern, respectivul ar fi putut, nici mai mult nici mai putin, sa dauneze imaginii României în perspectiva aderarii României la Uniunea Europeana. Or asa ceva e aberant nu numai în sine, de vreme ce deconspirarea sau nedeconspirarea fostilor agenti si colaboratori ai Securitatii nu este – nu poate fi – conditionata în acest fel. Dar ce a facut Mircea Dinescu e aberant si într-o contradictie flagranta inclusiv cu mai tot ce au facut pâna acum el însusi si institutia sa. Stim bine că Legea "dosarelor" prevedea si prevede că sunt asimilati colaboratorilor Securitatii cei care, avînd competente politice, au luat decizii cu privire la activitatea Securitatii. Desi, asa cum s-a scris de nenumarate ori, textul de lege a fost si este perfect aplicabil categoriei fostilor înalti responsabili comunisti din care a facut parte Ion Iliescu, pe fostul nu l-a deranjat nimeni. Si era vorba de presedintele tarii, si nu de un ministru oarecare. La fel, actualul presedinte, Traian Basescu, a recunoscut cu gura lui ca a dat "un camion de rapoarte Securitatii". Si totusi, Mircea Dinescu si colegii sai nu fac practic nimic ca sa clarifice relatiile pe care le-a avut cu Securitatea Basescu – un om care a îndeplinit si el, în Occident, misiuni oficiale ale regimului Ceausescu. Apropo de asta, continuu sa sper că macar în aceste doua cazuri atât de importante reprezentantul fostilor detinuti politici, Constantin Ticu Dumitrescu, va face el, în sfârsit, ceea ce colegii sai nu fac de atâta timp.

Pe timpul scandalului care l-a avut erou, una din putinele observatii de bun simt ale lui Dan Voiculescu a fost că el este considerat colaborator al politiei politice în timp ce lucrul acesta nu se întâmpla si cu ofiterii de Securitate care s-au ocupat de el, si care sunt bine mersi în continuare, nimeni negîndindu-se sa-i deconspire si pe ei. Evident că aici avem de-a face cu un adevar incontestabil. Mai mult decât cazul despre care vorbim, au fost situatii de fosti detinuti politici demascati ca informatori în timp ce Colegiul lui Mircea Dinescu n-a avut nici cea mai mica problema cu securistii tortionari si santajisti din acele dosare. Sunt aproape sapte ani de la înfiintarea CNSAS iar eu unul nu stiu un singur caz în care aceasta institutie sa fi facut public ceva din nesfârsitele crime comise de ofiterii si generalii Securitatii. Poate fi ceva mai greu de explicat si mai inacceptabil decât asta?

Si pentru că, vorba poetului, toate-s vechi si noua toate, "noul" CNSAS nu pare nici el prea grabit sa faca ce ar trebui. De fapt o întrebare buna e chiar cât de nou e "noul" CNSAS, de vreme ce destui dintre oameni sunt aceiasi. Dar si de vreme ce – de aproape jumatate de an, iata – nou venitii nu par sa poata nici ei (nu par sa vrea nici ei?) sa aduca schimbarea mult asteptata. O schimbare care daca nu va veni, însotita si de altele desigur, ne va face si mai incapabili sa limpezim un trecut care ne-a adus si ne aduce atât de mult rau. Si ne va face sa credem tot mai tare că toata zbaterea asta cu dosarele Securitatii ori cu "procesul coumunismului" nu-i altceva decât un circ prin care conducatorii de azi, ca si cei de dinaintea lor, nu urmaresc decât sa abata atentia de la alte teme grave ale anilor "post-comunisti", în care ei însisi au o raspundere cât se poate de mare. (New York Magazin, 19 iulie 2006)

Toate-s vechi si noua toate, articol publicat in anul 2006