Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Situatiunea (X)

Curtea Constituţională, unealta aceea mizerabilă a Sistemului securisto-fesenist care azi îl are în frunte pe Băsescu, i-a dat bineînţeles dreptate aşa zisului preşedinte care a sesizat neconstituţionalitatea legii votului uninominal pe care Guvernul Tăriceanu şi-a angajat răspunderea în Parlament. La o emisiune TV, GDS-istul Lucian Avramescu, un pupincurist cotrocenist (devenit între timp, cum altfel, „consilier prezidenţial”), a susţinut că legea cu pricina e încă şi mai neconstituţională decât a declarat-o C.C. şi a invocat în susţinerea propriei afirmaţii nici mai mult nici mai puţin decât nu ştiu ce decizie a Curţii Constituţionale din... Coreea de Sud. Mare Ţi-i grădina, Doamne... / Să n-o facă nimeni pe naivul: după 1990 nimeni nu putea fi preşedinte, prim ministru, ministru ori altele asemenea fără voie de la Securitate. / Faptul că i-a fost refuzat nu ştiu ce premiu al Academiei (altminteri o mare mizerie, fără doar şi poate) a constituit pentru Caragiale o dramă a vieţii lui, şi unul din motivele principale pentru care a ales să plece în exil. Iată, care va să zică, cum deşertăciunea poate să ruşineze până şi marile spirite. / Nu discut dacă e bine sau nu, constat doar că şi în zilele noastre ţările sunt practic exclusiv ceea ce economia şi armata lor sunt. / „Abur suntem, care se arată o clipă şi apoi piere”. / De ce, domnilor occidentali, pe nazişti i-aţi vânat şi-n gaură de şarpe iar comuniştii şi securiştii vi-s aliaţi de nădejde? / Personalităţile care în aceşti ani îşi refuză prezenţa într-o viaţă publică precum cea de la Bucureşti mi se par nişte oameni deosebit de virtuoşi. / Unul dintre atacurile cele mai dure ale aşa-zisului preşedinte Băsescu împotriva Guvernului Tăriceanu a fost îndreptat către miniştrii Justiţiei si Muncii, Chiuariu şi Păcuraru. Să fi fost oare o pură întâmplare, mă întreb din nou, că cei doi tocmai erau pe cale să finalizeze iniţiative legislative foarte concrete vizînd pedepsirea "crimelor comunismului"? Cât despre scoaterea de sub urmărire penală a lui Iliescu pentru mineriada din iunie 1990, oricine care nu este orb poate să vadă că Sistemul securisto-fesenist e cel de care tot scriu eu în ultimii ani: Iliescu, Băsescu, Curtea Constituţionala, procurorii Monicăi Macovei ş.cl. / Dacă în alte vremuri „Pupă-l în bot şi-i papă tot” era filosofia poliţaiului oraşului, azi din ea se hrănesc la Bucureşti intelectualii cei mai veritabili. / Dacă liberalii ar avea un dram de minte, la următoarele prezidenţiale s-ar prezenta cu Principele Radu. Dacă... / La o emisiune de la Televiziunea publică, pe tema patriotismului la români, realizatoarea Marina Almăşan-Socaciu l-a anunţat pe Vadim Tudor drept „principalul invitat” (deşi în studio erau prezente cel puţin trei sau patru personalităţi infinit mai onorabile decât scamatorul peremist). Ce oroare… / Securitatea n-a existat. Iar dacă n-a existat nici crime n-a comis (pentru că dacă ar fi comis, bineînţeles că CNSAS şi intelectualii democraţi ar fi făcut tot ce ar fi putut şi le-ar fi deconspirat. / Mineriada din iunie 1990 n-a existat (pentru că dacă ar fi existat, Justiţia şi intelectualii democraţi ar fi făcut tot ce ar fi putut ca Ion Iliescu să fie tras la răspundere pentru ea). FNI-ul n-a existat (pentru că dacă ar fi existat Sorin Ovidiu Vântu azi ar fi fost un puşcăriaş şi nu finanţatorul atât de generos al atâtor intelectuali democraţi. / „Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale acestei lumi, ca să ruşineze pe cei înţelepţi.” / Într-un dispreţ flagrant al literei şi spiritului Constituţiei, Curtea Constituţională i-a dat dreptate lui Băsescu şi în povestea refuzului numirii Noricăi Nicolai la Justiţie. Cine nu înţelege nici de data asta că Băsescu şi aşa zişii judecători de la aşa zisa Curte Constituţională (PDSR-iştii siniştri Ninosu, Cochinescu, Vida, Gabor ş.cl.) sunt parte ai unuia şi aceluiaşi Sistem securisto-fesenist e pur şi simplu un bou. / Apropo, să nu uităm că pomenita instituţie a mai decis şi că insulta şi calomnia trebuie reintroduse în Codul penal. / Oare cât de orb trebuie să fii ca să nu vezi că există Dumnezeu? / Mai trec câteva luni şi Emil Constantinescu mai dezvăluie încă un episod al „colaborării foarte bune pe care am avut-o cu preşedintele Iliescu pe timpul mandatului meu prezidenţial”. Deci asta era, aşa l-a învins Securitatea! Ah, ah, ah, Milică, Milică... / „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”. / Am uitat să vă zic: a murit Silviu Brucan. Să ne rugăm să fie iertat pentru lucrurile bune pe care nu le-a făcut, şi pentru cele mai puţin bune... / Presa cotrocenistă nu mai conteneşte să ne spună despre vizita la Palat a lui Vasile Paraschiv şi despre primirea foarte binevoitoare pe care i-a făcut-o amfitrionul său (de sorginte securistă, pentru cine a uitat). Vai de bietul domn Paraschiv... Tot ce sper e să fie vorba numai de naivitate, manipulare, o inţelegere greşită lucrurilor şi nu de ceva mai grav. / Apropo, eu când văd un anti-comunist, un anti-securist autentic simpatizînd cu Băsescu (cum o face chiar şi d-l Ticu Dumitrescu), devin pe loc visător şi mă tot întreb într-una: Cum se poate explica oare aşa ceva? / Instanţa supremă a conchis că averea fabuloasă a lui Dan Ioan Popescu este perfect licită, iar Adrian Năstase, căruia aceeaşi instanţa nu-i găseşte de vreo trei ani de zile nicio culpă, e pe cale să revină la vârful politicii. În anii care vin, românii trebuie să se aştepte la tot ce-i mai rău pentru ţara lor. / Pentru că n-a mai avut bani să-i plătească ideile fixe (cacofonice şi extremiste), cotidianul Ziua s-a pricopsit cu o înjurătură sănătoasă la despărţirea de fostul „editorialist” Gabriel Andreescu. Mare om, mare caracter... / România, azi: o ţară tristă cu conducători fericiţi. (New York Magazin, 20 februarie 2008)


Situatiunea (X), articol publicat in anul 2008