Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Situaţiunea (XIV)

Dumnezeu a poruncit oamenilor prin Moise: „Să nu fierbeţi iedul în laptele mamei sale.” Ştiind ce a urmat poruncilor Domnului, ne este clar că trebuia adăugat: „Şi nici pe mamă s-o puneţi să facă focul la care fierbeţi puiul său.” / Scriam recent despre grimasele "etice" ale lui Frunzăverde de la PD-ul fesenisto-securist. Personajul se declarase oripilat de zvonul că Mona Muscă ar vrea să reintre în politică, în partidul cu pricina. „Ca lider al partidului”, perora el, „nici nu mă gândesc să fiu de acord ca un fost colaborator al Securităţii să vină în partid”. Iar asta deşi, demonstram cu date necontestabile, vreme de aproape două decenii Burtăverde nu avusese – şi nu are nici acum – vreo problemă să fie coleg în partid cu ditai ofiţerii de Securitate, unii dintre ei torţionari celebri în regimul comunist. Că intransigenţa pretins etică a numitului nu-i decât o impostură ne-o arată şi faptul, de care am aflat zilele din urmă, că de „imaginea” PD-ului se ocupă nimeni altul decât fostul şef de la Cotidianul, Carol Sebastian, dovedit a fi făcut poliţie politică în vremea trecută, a lui Belzebut din Scorniceşti. / Cu ceva timp în urmă ambasadorul american Nicholas Taubman i-a criticat pe parlamentarii români pentru că au adus câteva modificări legilor penale care slăbesc capacitatea procurorilor în combaterea corupţiei. Preşedintele Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu, i-a răspuns diplomatului că într-adevăr modificările în cauză sunt problematice însă că el nu are niciun drept să intervină în acest mod, dat fiind statutul său diplomatic. „D-l Taubman”, a mai zis Olteanu, „şi-a obtinut mandatul de ambasador într-un mod în care în Romania ar fi considerat un act de corupţie” (aluzie la donaţiile către candidatul republican George W Bush). Atât gestul ambasadorului cât şi reacţia tânărului liberal au fost comentate, pe bună dreptate, în fel şi chip (ce n-am auzit de la nimeni e de ce oare Bogdan Olteanu şi liberalii săi n-au zis nici pâs în anii în care predecesorii lui N Taubman criticau – de asemenea public, şi încă foarte sever – corupţia PDSR-iştilor lui Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc). Bref: dacă argumentele celor care au comentat pe seama celor întâmplate mi s-au părut pertinente şi de bun simţ, intervenţia lui Sever Voinescu, un june cu vocaţie de lacheu, m-a lăsat visător. Veţi vedea în zilele următoare că Bogdan Olteanu va regreta amarnic ce a făcut şi că îşi va înghiţi cuvintele, a spus el, Washingtonul nu va lăsa aşa lucrurile, un asemenea afront nu poate fi tolerat. Bineînţeles că profeţiile personajului nu s-au împlinit – şi ar fi complet absurd să se împlinească şi politicienii de la Washington să nu aibă altceva mai bun de făcut decât să reprime nu ştiu ce politician de la Bucureşti pentru nişte declaraţii de genul celor amintite. Rămâne în schimb lucrul acesta groaznic, că un tânăr intelectual poate să gândească în felul acesta, inclusiv să încerce să instige ca un alt tânăr (fie el şi politician) să fie pedepsit pentru felul în care gândeşte. Brrr... / Am mai scris şi altădată, noua Lege a executării pedepselor penale (275/2006), iniţiată şi adoptată în mandatul de la Justiţie al Monicăi Macovei, rămâne un pas important în materie. Însă de asemenea cum am mai scris şi altădată, actul normativ mai are şi destule lacune. A fost desigur un fapt salutar introducerea instituţiei judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. Binevenită a fost şi cea mai importantă atribuţie stabilită judecătorului delegat, aceea de a „asigura respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative” (art 39 din Lege). Marea hibă e că mai departe Legea nu a prevăzut absolut nimic pentru exercitarea în mod concret, efectiv şi eficient a acestei atribuţii. Nici măcar, de exemplu, că în exercitarea sub acest aspect a atribuţiilor legale, judecătorul are dreptul să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru administraţia penitenciarului (dispoziţii eventual supuse şi ele unei anumite „căi de atac”). În lipsa unei asemenea dispoziţii, în penitenciare ceaţa se dovedeşte destul de groasă cu privire la această importantă competenţă a judecătorului şi la raporturile lui cu administraţia. Foarte necesar ar fi fost şi ca prin Lege Consiliul Superior al Magistraturii să primească sarcina elaborării şi aprobării unui regulament de organizare şi funcţionare în detaliu a instituţiei judecătorului delegat. / Pentru alegerile locale care tocmai stau să vină, candidatul liberalilor la Primăria Capitalei, Ludovic Orban, a refuzat susţinerea pe care i-au propus-o ţărăniştii. Ştiut fiind bine faptul că după 1989 dezbinarea partidelor istorice a constituit un obiectiv de maximă importanţă pentru Securitate şi pentru Sistemul nenorocit instaurat de ea după „prăbuşirea comunismului”, întrebarea e cum poate fi explicat gestul tânărului liberal şi al colegilor lui? Şi pentru că o explicaţie raţională e foarte greu de dat – dealtfel nici un liberal nu a găsit că ar fi cazul să dea vreun răspuns, măcar şi formal – e musai să ţinem în minte decizia aceasta mai mult decât dubioasă. În acelaşi timp, însă, atitudinea liberalilor nu are deloc cum să justifice alegerea făcută de actuala conducere ţărănistă de a se alia în alegeri cu partidul lui Gigi Becali (personaj pe care, ca să vezi coincidenţă, tocmai în aceste zile procurorii Sistemului securist-diversionist - Sistem căruia eu unul nu bag deloc mâna în foc că respectivul nu aparţine - îl anchetează cu mare tam-tam pentru că ar fi vrut să mituiască pe nu ştiu cine cu vreo 2 milioane de euro). Ceea ce au hotărât Petre Marian Miluţ şi Aurelian Pavelescu e practic la fel de suspect ca şi decizia lui Orban şi alor lui. Apropo, mi se pare că un lucru care trebuie neapărat ţinut minte e şi acesta: pe actualul preşedinte al PNŢCD - Miluţ - l-a adus în politică (în Partidul Acţiunea Populară, mai întâi) Emil Constatinescu – cel care a dat el însuşi lovituri puternice partidului lui Maniu şi Coposu. (New York Magazin, 14 mai 2008)

Situaţiunea (XIV), articol publicat in anul 2008