Politicienii români se pregătesc să dea o nouă Constituţiune Republicii la care a visat Conu Leonida şi pe care a instaurat-o Vîşinski. Alte măşti, aceeaşi piesă. / Presa de la Bucureşti a publicat informaţia că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a apreciat recent că, din punctul său de vedere, propunerea mai veche a fostului preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, de a suprima vizele dintre Rusia şi UE „este în continuare de actualitate". Dacă în rândul ziariştilor şi comentatorilor n-am mai observat de data aceasta ceva deosebit, mai mulţi cititori „forumişti” pe internet s-au dezlănţuit ca altădată mentorii lor, intelectuali şi ziarişti rusofobi din snobism – despre care am scris mai demult, în câteva rânduri. Esenţa „comentariilor” (probabil drastic cenzurate de administratorii forumurilor internetice) a fost, ad literam, asta: „Ar vrea ei... Rusnacii ăştia au tupeu, nu glumă. Întâi să înveţe ce-i aia democraţia. Marş la coteţ, Lavroave, neruşinatule!” Îmi aduc aminte că prin anii 90 am scris un text sau două în care deplângeam rusofobia practicată bezmetic de unii politicieni şi câţiva pretinşi intelectuali de la Bucureşti. Liviu Mihaiu, un saltimbanc ambulant la acea vreme – moralistul naţiei, mai apoi – mai avea puţin şi mă dădea pe mâna Curţii marţiale pentru înaltă trădare. Astăzi, nu de la unii ca el m-aş fi aşteptat, dar de la cineva tot m-aş fi aşteptat să-i întrebe pe nervoşii forumişti: "Şi totuşi, ce credeţi voi că ar trebui să facă Europa cu porcii şi nedemocraţii ăştia de ruşi? Să-i excludă din ONU? Din OSCE? Dar şi din Consiliul Europei? Atunci la ce i-a mai primit? Ar fi trebuit nici să-i primească? Să-i arunce în Pacific? În Atlantic? Sau mai bine în Marea Neagră – <lac rusesc>, vorba marinerului prezident? Şi dacă aşa nu reuşeşte, n-o fi cumva încă un război soluţia?” Sigur că ruşii mai au drum lung până la o democraţie autentică, dar de unde până unde tocmai nişte români ar avea să le dea lecţii pe tema asta? De unde până unde pretenţia că farsa oribilă prin care mafia securistă îi tâlhăreşte de două decenii pe români poate fi numită democraţie? / În plin carnagiu împotriva palestinienilor din Fâşia Gaza, premierul Ehud Olmert şi ministrul de Externe Tzipi Livni au declarat că „Israelul nu luptă împotriva poporului palestinian”. La rândul său, întrebat de Televiziunea română de ce armata israeliană nu a permis nici de data aceasta accesul ziariştilor în zona „acţiunilor militare”, ambasadorul israelian la Bucureşti Oren David a răspuns că din grijă pentru viaţa ziariştilor. Iar eu vin şi întreb: oare chiar să nu înţeleagă aceşti oameni cât rău fac propriului popor cu cinismul lor? / CNSAS-ul lui Mircea Dinescu ne anunţă că Adrian Păunescu nu numai că nu a colaborat cu Securitatea dar a mai şi fost urmărit – deci o victimă a numitei instituţii. S-a ajuns, deci, şi aici – după Iliescu şi Vadim Tudor, Păunescu. Şi totuşi, aceste infamii nu vor putea rămâne pentru totdeauna aşa. / America va mai fi America numai dacă se va schimba. / Pe timpul disputei dintre Rusia şi Ucraina – din cauza căreia, în plină iarnă, aprovizionarea cu gaze a Europei a avut serios de suferit – am fost de părere că „Dacă tot nu avem de ales (sau poate că avem?), să sperăm că în <criza gazelor> Rusia va decide cum va fi mai bine deopotrivă pentru ea şi pentru Europa, astăzi şi în viitor.” Cât despre apostolii rusofobi de pe aici, abia începuse să le îngheţe nasul că se şi apucaseră să predice altceva decât până atunci. / Conştient probabil că până la urmă tot o să se afle, Emil Constantinescu a vorbit public despre încă un gest care ne arată în cât de mare măsură mandatul său la Cotroceni s-a aflat sub controlul aceluiaşi Sistem securist-fesenist. După ce am câştigat alegerile din toamna lui 1996, a dezvăluit Constantinescu, „am cerut acordul PDSR şi al fostului preşedinte Iliescu pentru formarea Guvernului CDR” – emisiunea de la Realitatea TV din 7 decembrie 2008, moderată de Cristina Şincai şi la care a participat şi Laurenţiu Ciocăzanu de la Adevărul. Aşadar, să ţinem în minte şi această nouă mărturisire. Şi să ne întrebăm încă o dată dacă chiar e complet nejustificată bănuiala că fostul preşedinte a acţionat pentru discreditarea alternativei la Sistemul fesenist-securist. E util să ne aducem aminte şi ce atitudine a avut Emil Constantinescu, după ce a ajuns preşedinte, faţă de PNŢCD, Guvernul şi prim miniştrii săi, Alianţa Civică şi CDR. / Nu ştiu de ce, însă în lamentaţiile nesfârşite ale lui Cioran întrezăresc uneori ceva neautentic, ceva ce parcă mă face să mă simt tras pe sfoară. / „Codul bunelor maniere”, un lucru perfect tembel în preţiozitatea lui inutilă. / Am trecut şi în 2009 şi nimic nu pare să tulbure somnul care i-a cuprins de multă vreme pe intelectualii din Alianţa Civică şi GDS: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Petre Mihai Băcanu, Ion Caramitru, Doina Cornea, Mihai Şora, Dan Puric, Rodica Palade, Andrei Cornea, Gabriela Adameşteanu, Sorin Alexandrescu, Radu Filipescu, Stere Gulea, Gabriel Liiceanu, Mircea Martin, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc, Şerban Rădulescu Zoner şi mulţi, mulţi alţii. / Mai important decât ce şi cât dăruieşti e cum anume o faci. / De ziua Marii Uniri, o emisiune a televiziunii nelegiutului de Vântu – moderată de mercenarul Tatulici şi la care, între mai mulţi alţii, participau şi necinstiţii istorici GDS-işti Cioroianu şi Armand Goşu – a încercat şi ea să ascundă rolul fundamental pe care marele patriot Iuliu Maniu l-a avut în epocă. Prezent în studio, Victor Ciorbea a pus lucrurile la punct într-o manieră care i-a lăsat pe măgari cu gura căscată. Din păcate, însă, tot aici mă văd silit să mă mir (inclusiv că el însuşi nu se miră) de generozitatea cu care fostul prim ministru se lasă „promovat” în ultimele luni de televiziunea lui Vântu. Ca şi de participarea lui senină la şuşaneau diversionistă a lui Vântu şi Tatulici, aşa zisele premii de excelenţă „Zece pentru România”. Numai cei neatenţi şi cei care nu vor să înţeleagă nu înţeleg că Vântu a fost şi a rămas o unealtă sinistră a Sistemului mafiot securist. (New York Magazin, 21 ianuarie 2009)
Situaţiunea (XXIV), articol publicat in anul 2009