Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie).
Situaţiunea (LX)
Vladimir Tismăneanu se distinge dintre intelectualii lui Băsescu prin reverenţele şi serviciile pe care anterior le-a făcut şi lui Ion Iliescu. De aceea stau şi mă mir cum de nimeni nu vede rătăcirea coreligionarului, închinător nu la unul ci la doi viţei de aur – ca să nu le zic altfel de vreme ce idolii, corifeii fesenismului securist, nu sunt tocmai tineri (asemeni, altminteri, chiar şi închinătorului însuşi). / De Ziua Americii, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti a declarat că investitorii americani i se plâng că în România li se cere mită. O săptămână mai târziu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Britanice a reclamat şi el că primeşte plângeri din partea membrilor CCRB privind cazuri de corupţie în România. Pentru ca o zi mai târziu ambasadorul francez să facă şi el acelaşi lucru: “Oamenii de afaceri francezi mi-au spus că au existat cazuri de corupţie, cereri explicite de mită.” Comentariul meu e că nu văd ce s-ar mai putea comenta. Afară, poate, de faptul că cele reclamate de cei trei (şi tot răul din ultimii douăzeci de ani) au drept cauză inclusiv abdicarea nenorocită a intelighenţiei băştinaşe şi complicităţile ei de toate felurile cu cei vinovaţi primii de situaţia în care s-a ajuns. / De ceva timp îmi pare a fi mai cu rost să comentezi ce se întâmplă la balamuc şi în puşcărie decât în politica de la Bucureşti. / Lucrătură a Securităţii, sub Ceauşescu se acredita ideea că rău era nu atât el cât „scorpia de nevastă-sa”. Pentru ca astăzi să auzim, chiar de la oameni respectabili, că marinerul prezident e într-adevăr cum îl ştim, în schimb, înă, nevastă-sa e o minune de femeie: modestă, decentă, sensibilă, o mamă şi o soţie model (îndurînd până şi ea, în tăcere, abuzurile şi grosolăniile respectivului). N-aş şti să spun dacă cele ce se întâmplă azi sunt şi ele aceeaşi diversiune a aceleiaşi Securităţi. Ce ştiu sigur e că falsul la care unii lucrează din interes iar alţii din prostie e cât se poate de veritabil. Dar să n-o lungesc: dacă consoarta actualului ar fi într-adevăr ceea ce se pretinde că este, atunci ar fi dat, de-un exemplu, cel mai mic semn că regretă nesfârşitele hoţii ale soţului şi loazelor lor, spre propria îmbuibare şi în paguba românilor tot mai obidiţi. / O altă idee inculcată în minţile atât de odihnite ale mulţimii e cea a „limitării suveranităţii” ţării şi a răului care îi paşte pe români. E posibil, într-adevăr – dar şi absolut necesar pentru a se putea salva, spun experţii – ca Uniunea Europeană să fie obligată să recurgă în curând la o „guvernanţă” economică şi fiscală comună. Anii care au trecut de la introducerea monedei unice, legată de un pact de stabilitate, spun aceeaşi experţi, au arătat că, prin ceea ce s-a făcut până azi, proiectul european a parcurs numai o jumătate de drum – şi încă mai mult pe cea de-a doua decât pe cea care ar fi trebuit urmată prima. Ce auzim la Bucureşti? Tânguieli pe aceleaşi două voci, ale Sistemului mafiot şi ale servanţilor lor inconştienţi. Bineînţeles că grangurii „post-comunişti” digeră greu, foarte greu ideea că, odată impuse, noile măsuri europene le vor reduce dureros profiturile uriaşe obţinute vreme de două decenii din arbitrariul suveran, din escrocheriile economice şi tălhăriile fiscale – suverane, bineînţeles, şi ele. Iar inconştienţii fac ce ştiu mai bine, preiau şi răspândesc şi ei falsul şi diversiunea. Şi numai că nu spun că decât să-i „limiteze nemţii” cu rigoarea şi corectitudinea lor mai bine să-i tâlhărească şi să urineze pe ei, în continuare, suveran, aceeaşi tagmă a jefuitorilor de ţară. / Sub ochii noştri, lumea se schimbă, în chiar aceste luni, într-un mod de-a dreptul dramatic (dar şi profund logic). Gândindu-mă însă la ce se va întâmpla în curând cu America, mă tem că încă n-am văzut nimic. / Ajunşi să se voteze numai ei şi neamurile lor, aşa zişii politicienii de la Bucureşti vor mai nou să-i aducă pe români la vot cu arcanul. Şi, ce să vezi, în ajutor le sar toate curviştinele, toţi iloţii şi netoţii, toţi rataţii şi rahaţii, unii de prin aşa zisa societate civilă, mercenari ai lor şi ai celor dimpreună cu care ei tâlhăresc această ţară de mai bine de două decenii. Bineînţeles că propagandiştii în chestiune se fac că nu ştiu că planul netrebnic presupune mai întâi revizuirea Constituţiei, care, în acord cu tratatele internaţionale pe care până şi Ceauşescu le-a respectat formal (Pactul drepturilor civile şi politice, de exemplu), stabileşte că votul este un drept (şi încă fundamental!) şi nu o obligaţie. În orice caz, dacă se va ajunge cumva şi acolo, locul actualei rate fără precedent a absenteismului va fi luat, de asemenea ca formă a respingerii şi protestului, de rata voturilor nule. Iar buletinele de vot, să nu stea nimeni cu vreo grijă, vor fi neîncăpătoare pentru vorbele de dulce pe care alegătorii siluiţi o dată în plus le vor dedica politicenilor, ciracilor lor şi preaiubitelor lor măicuţe. / Nu va fi niciodată prea mult să repet: la Bucureşti, „lupta pe viaţă şi pe moarte dintre Putere şi Opoziţie” are toate datele unei farse mizerabile pusă în scenă de Sistemul securist mafiot. / De ceva vreme pare că marinerul prezident se crede nu numai providenţial, ci Providenţa însăşi. Aşa a sfârşit-o şi bietul Ceauşescu, Dumnezeu să-l ierte. / Am auzit-o odată pe matroana bordelului portocaliu [Elena Udrea] zicînd celor care cârteau la nu ştiu ce ajutor de la Uniunea Europeană: „Domnilor, calul de dar nu se caută în gură”. Drept care vin şi eu şi zic: Aşa e, doamnă ministru, domnia voastră o ştie cel mai bine, caii nu în gură se caută, ci sub burtă. / În „post-comunism”, securiştii au ajuns influenţi oriunde au vrut – în partidele istorice, în societatea civilă, în masonerie, peste tot. În biserică îi găsim deopotrivă la vârf dar şi, convertiţi după crime, printre ctitorii multor sfinţite lăcaşuri. Încât, trecînd dincolo, să nu ne mirăm de-i vom găsi infiltraţi până şi în Sfânta Treime. (cotidianul.ro, 30 august 2011, preluare de pe acest web-site; New York Magazin, 7 septembrie 2011)
Situaţiunea (LX), articol publicat in anul 2011
