De nici măcar o oră nu a fost nevoie ca „locuinţele” câtorva zeci de familii de ţigani să fie făcute una cu pământul. Şocate de nenorocirea venită din senin, în zori de zi, femeile bocesc şi îşi smulg părul din cap. Copiii, prea mici ca să înţeleagă ceva, ţipă doar pentru că şi mamele lor ţipă. Deşi resemnaţi, bărbaţii sunt compleşiţi de tristeţe. Primarul Onţanu şi şefii batalionului de poliţie sunt mulţumiţi de ce au făcut şi dau interviuri (fiind clar că presa a venit la faţa locului odată cu autorităţile). Mulţimea de ziarişti soarbe fiecare cuvânt iar ideea centrală aceasta este: autorităţile şi-au făcut datoria iar legalitatea a fost restabilită. Buldozerele nu au astâmpăr şi continuă să se plimbe pe locul unde au fost bordeiele ţiganilor, în timp ce cameramanii le filmează admirativ. Cu o oră în urmă, câteva zeci de familii aveau „casa” lor. Acum nu o mai au şi nu ştiu încotro or s-o apuce. Trăiseră aici din ce strângeau de la groapa de gunoi – cartoane, sticle, fiare vechi. Nu furau, nu făceau rău nimănui, trăiau numai din ce găseau la groapa de gunoi. Stăteau la periferia Bucureştilor, pe un teren nefolosit, care nu le aparţinea, e adevărat, dar nimeni nu le spusese vreodată să plece – şi unde să se ducă – de acolo.
Distrugerea în acest mod a unor aşezări ale romilor este o modă a ultimilor ani. Alta este aceea a descinderilor periodice ale poliţiei – bine regizate, pline de spectacol şi cu participarea întregii prese – în comunităţile de romi. „Apărarea legalităţii” prin astfel de metode, şi în general pretinsa preocupare pentru „combaterea criminalităţii ţigăneşti”, este, în cazul cel mai bun, un pretext. Un pretext prin care poliţia pare că vrea să atenueze grava lipsă de credibilitate tocmai a autorităţilor chemate să apere legalitatea. În mai puţin de o oră, deci, „locuinţele” în care trăiau, aproape fericiţi, câteva zeci de ţigani au fost distruse cu buldozerele. Nici o nevoie urgentă nu impusese asta. Câteva zeci de oameni au rămas, în nici o oră, în câmp, sub cerul liber. Cu concursul unei prese care ori nu înţelege răul pe care îl face ori îl înţelege şi nu-i pasă, de cele întâmplate am aflat cu toţii. Şi totuşi, câţi dintre noi s-au întrebat unde vor dormi în noaptea următoare acei oameni, copiii şi mamele lor? Câţi dintre noi s-au întrebat ce-o fi fost în sufletul acelor copii? De ce Prea Fericitul Părinte Teoctist nu a deplâns răul care s-a făcut acelor oameni nevinovaţi? Dacă nu Biserica, atunci cine să vegheze ca „iubirea de aproapele” să nu fie doar o vorbă deşartă? Dacă nu Biserica, atunci cine să facă apostolat împotriva urii şi răului din noi?
Dispreţul rasist cu care sunt trataţi la noi ţiganii este o realitate pe care o poate nega numai cineva de rea-credinţă. Sunt ani buni de când guvernele promit, în van, „strategii guvernamentale” pentru ameliorarea situaţiei minorităţii romilor. Sigur că da, pentru că de mai bine de un deceniu ţara este condusă mizerabil, nici situaţia majorităţii nu este de invidiat. Şi totuşi, condiţia actuală a celor mai multor dintre romi este subumană. Iar în timpul acesta nu numai că nu facem nimic pentru a le ameliora cât de cât situaţia în care se află, dar nici măcar nu evităm răul pe care am putea să nu li-l facem în plus. Renunţarea de către autorităţi la comportamentele de acest gen şi la discursul antiţigănesc din presă, ca să dau numai două exemple, sunt lucruri care presupun doar bună-credinţă şi nu şi bani în plus. Este evident, prima răspundere pentru situaţia de astăzi revine autorităţilor. Dar societatea civilă, şi în primul rând organizaţiile de drepturile omului, are şi ea răspunderea ei. Unde sunt, întreb şi în cazul acesta, Alianţa Civică, GDS şi umanismul foarte generos din paginile statutelor lor? De ce niciuna dintre organizaţiile de drepturile omului – altele decât farsa pe care o joacă Florin Scaleţchi în studiourile Televiziunii publice – nu face nimic? Din fonduri PHARE ori ale unor fundaţii extrem de generoase, ca a d-lui George Soros, s-au cheltuit sume imense destinate ameliorării condiţiei minorităţii rome. Cei care au cheltuit aceşti bani sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă azi? Dacă „granturile” au fost epuizate, chiar nimeni nu vede sălbăticia de la marginea Bucureştilor, şi în general rasismul bezmetic al autorităţilor şi ziariştilor? Poate că nu citesc eu tot ce se scrie, dar în afara lui Andrei Cornea nu ştiu un singur intelectual care în ultimii ani să fi scris un singur rând despre rasismul antiţigănesc din România. În lunile din urmă am citit câteva texte de o sensibilitate admirabilă despre câinii fără stăpân din Bucureşti, vizaţi de planurile de exterminare sălbatică puse la cale de Traian Băsescu. În schimb nu am văzut un singur articol despre barbariile din zilele trecute, şi în general despre răul care li se întâmplă ţiganilor numai pentru că sunt ţigani. Clasa politică? Liberalii d-lui Stoica ar fi trebuit, prin definiţie, să fie adversarii cei mai neîmpăcaţi ai ceea ce se întâmplă. Dar d-l Stoica are o altă agendă, lupta cu UDMR şi preluarea de la Vadim Tudor a naţionalismului populist. Se poate să existe diferenţe pe care nu le sesizez eu, însă, din punct de vedere al consecinţelor, faptul că liberalii, în chiar anii în care au fost la guvernare, nu au făcut practic nimic pentru ameliorarea situaţiei grave a romilor este foarte departe de ceea ce face PRM şi liderul acestuia? I se pare d-lui Stoica chiar atât de nedrept că de la un timp a început să fie comparat cu Vadim Tudor? Ca fost ministru al Justiţiei, i se pare preşedintelui PNL că singura legalitate a cărei „restabilire” nu mai putea fi amânată era aceea pe care o încălcaseră, cu bordeiele lor, câteva zeci de ţigani? Miile de palate ale miniştrilor, parlamentarilor, magistraţilor, poliţiştilor şi tuturor rechinilor tranziţiei sunt chiar toate într-o legalitate în care nu mai e chiar nimic de „restabilit”? Chiar cred asta, şi li se pare drept ce se întâmplă, intelectualii şi ziariştii noştri, activiştii pentru drepturile omului şi ierarhii bisericilor de la noi? Este drept că puşcăriile sunt pline de fete tinere, cele mai multe fiice ale romilor, care îşi vând trupul că să poată trăi, în timp ce jefuitorii de bănci – cu toţii români, destui dintre ei colegi de-ai d-lui Stoica – sunt tot mai bogaţi, mai cinici şi mai sfidători? (Cotidianul, 5 iulie 2001 şi Lumea liberă)
Rasism şi "legalitate" , articol publicat in anul 2001