Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

PNȚCD: iată că se poate!

O surpriză ce mi se pare că se cuvine remarcată – PNȚCD are pentru Primăria Bucureștilor un candidat pe măsura aspirațiilor sale istorice. Am fost mereu un susținător al acestui partid, dar atunci când, după Corneliu Coposu, am avut motive să vorbesc și despre ceea ce mi se părea criticabil, n-am ezitat s-o fac. Un lucru pe care personal am evitat să-l spun până acum, din motive evidente, este că, dacă în vara lui 1997 conducătorii partidului și responsabilii lui guvernamentali ar fi fost solidari, cum promiseseră, cu încercările pe care le făceam pentru mai puțină corupție în administrație, în anii ce au urmat altfel ar fi stat lucrurile și cu administrația dar și susținerea dată de oameni partidului.

Dar, mai cu seamă când învățăm din el, mai important decât trecutul e prezentul. Încât voi zice că opțiunea PNȚCD pentru candidatura doamnei ambasador Gorea-Costin mi se pare de două ori remarcabilă. Întâi fiindcă doamna ambasador îmi pare a fi o punte mai mult decât simbolică – iar, la nivel strict personal, cred că și cea mai  semnificativă de după 1991 – între Republica Moldova și România. Azi, alături de PNȚCD, ea ne aduce în minte fără se vrem, chemându-ne să le urmăm, cuvintele cu care Iuliu Maniu i se adresa în aprilie 1928 lui Pan Halippa: “Împreună cu noi trebue să ridicaţi altar în sufletul  vostru amintirii zilelor mari din cari va răsări cu siguranţă fericirea de mâine a Basarabiei  și a întregei noastre ţări”. Oare să nu fie candidata PNȚCD, mutatis mutandis, o fericită întruchipare, peste aproape un veac, a celor doi mari oameni politici? Și dacă da, să nu merite ea urmată în chemarea ca românii să aibă vii și astăzi – sau mai ales astăzi – în mințile și în inimile lor, năzuințele înaintașilor martiri?

Dar candidatura PNȚCD sunt de părere că mai are și un alt important merit. Într-un interviu din urmă cu ceva timp am găsit acest pasaj, acest crez al doamnei Gorea-Costin: “Pentru a depăşi criza morală, spirituală şi socială este nevoie să introducem la toate nivelurile din administraţie principiile moralei creştine, democraţiei veritabile, dreptăţii sociale şi avem nevoie de oameni care nu doar declară acest lucru, ci chiar îl fac. N-am mers în niciun alt partid, chiar dacă sunt de 13 ani aici. Mi-ar fi fost mult mai confortabil să am susţinerea unui partid mai bine plasat electoral, dar n-am mers niciodată împotriva conştiinţei mele”. Recitesc și îmi spun, și spun și cititorilor României libere, că asemenea oameni, ca doamna ambasador, ar trebui susținuți pentru ca reforma clasei noastre politice să înceteze a mai fi o vorbă goală; o vorbă goală plină însă de consecințele nefaste pe care astăzi le resimțim parcă mai dureros decât oricând altădată. În sfârșit, de ceva timp am un număr de motive să cred că cel puțin PNȚCD nu va rata șansa unui nou început, pe care cred în modul cel mai sincer că o are prin doamna Gorea-Costin.
(România liberă, 2 iunie 2016)


PNȚCD: iată că se poate!, articol publicat in anul 2016