Situațiunea (XCII)

“Aveți o obligație pe care v-o cere Președintele ales al României, să nu vă uitați timp de o săptămână la Antena 3 și Antena 1” (Traian Băsescu, Președintele României, Apel în exercitarea funcției constituționale de mediere între stat şi societate, 31 iulie 2012) / Ion Iliescu și camarazii săi vor avea o sarcină grea de tot să-și pledeze nevinovăția în dosarul Mineriadei (în ce-l privește pe tartor, sincer să fiu cred că numai timpul îl mai poate salva). Iar asta nu doar în raport cu faptele pe care urmașii lui Ceaușescu le-au comis efectiv dar și pentru că și CEDO s-a ocupat deja de ele. Citez din Hotărarea Curții din 17 septembrie 2014, în cauza Asociația 21 Decembrie 1989 și alții contra României): “Elementul crucial este faptul că această represiune, care a necesitat mijloace umane şi materiale considerabile, a fost pregătită şi <planificată> în cadrul unor reuniuni la care au participat cele mai înalte autorităţi ale statului. Acestea din urmă au decis să instituie o politică ce viza suprimarea opoziţiei cu orice preţ şi pe care au aplicat-o cu sânge rece. Atacul barbar asupra unor civili, care a urmat după aceste reuniuni, nu numai că a fost prevăzut de autorii acestei politici, dar a fost conceput ca mijloc de a-i permite elitei aflate la putere la acea vreme să îşi atingă obiectivele politice şi să îşi asigure supravieţuirea. În speţă, nu poate fi pusă la îndoială existenţa elementului subiectiv al crimei împotriva umanităţii.” / Să fim pregătiți ca după perioada de doliu regal să vedem lucruri greu de imaginat. Perspectiva ca România să devină Regat, ce pare tot mai apropiată, pur și simplu a ajuns să le ia mințile unor “compatrioți”. Împotriva Casei Regale se vor ridica brutal, la vedere, în principal “elitele” regimului Băsescu, susținute din subterante de pletora securistă, cea care a desfigurat prin tâlhărie țara. Banii de acolo vor veni, de la acest Sistem odios. Care după 89 a făcut din „elite” o clasă de apostați, șantajați cu dosarele din arhive ori de conștiințe vandabile pe orice. Tare mi-aș mai dori ca fostul Principe Nicolae să nu li se alăture. Dar, apropo, vorbind astfel despre d-l Medforth-Mills, câteodată mi se răspunde, din partea cealaltă, cu un schepsis filosofic: „E dureros că nu există armonie în Casa Regală.” Deși, dacă e cu adevărat păcat de ceva, atunci e păcat că fostul Principe s-a purtat  și se   poartă atât de dezamăgitor, aducând  tristeţe Regelui Mihai, mamei sale, întregii Familii Regale  și celor ce susţin cu adevărat revenirea la Monarhie. / Zeița Justiției Supreme a avut iarăși parte de dreptate. Doi jurnaliști (neapărat de la Antena 3!) au fost obligați să-i transfere în conturi d-nei Kövesi frumușica sumă de 70.000 de euro. Pe baza unei hotărâri judecătorești de la Ploiești, ca ofrandă adusă Preacuratei Divinități, necinstită, se zice, de muritorii anteniști cu nu știu ce cuvinte de ocară. În rest, detalii doar – și pure întâmplări. Cum ar fi că, puțin înainte de a delibera, judecătoarele Marilena Panait și Valentina Gheorghe au fost obligate de subalternii semizei ai Supremei, procurorii de la DNA, să le transmită dosarul cauzei (desigur, fără nicio intenție de intimidare). Și, tot așa, un fleac, Daniela Tarău, un muritor de rând și ea, a primit despăgubiri un picuț mai mult decât d-na Kövesi pentru că viața i-a fost distrusă stând în pușcărie, nevinovată, aproape doi ani. De așa dreptate să aveți și voi parte, d-le Iohannis, d-lor de la Bruxelles! / „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi” (Petre Ţuţea). „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici măcar cenuşa mea“ (Ion Antonescu). Oricâtă mâhnire le-ar justifica, aceste cuvinte sunt nedrepte ele însele, iar nu poporul căruia i-au fost adresate. Pentru că de fapt, ce adevăr banal, istoria o fac elitele și o îndură masele. / Sătămâna trecută, la Înalta Curte, am câștigat un proces cu Președinția d-lui Iohannis. Date fiind mai multe experințe dureroase din trecut, e greu de tot să crezi că așa ceva ar fi fost posibil sub tandemul de tristă amintire Băsescu-Livia Stanciu. Voi reveni neapărat, tot aici, speța în sine fiind cât se poate de interesantă. Iar deznodământul ei un semn că în ce-i privește pe judecători chiar am putea avea speranțe (diferite, se înțelege, de speranțele d-lui Iohannis în Procuratura Republicii). În sfârșit, cele tocmai petrecute la Ploiești mă îndeamnă parcă să-mi leg speranțele în primul rând de judecătorii de la instanța supremă. (Revista Timișoara, 23 martie 2018)

Situațiunea (XCII), articol publicat in anul 2018