Situațiunea (C)
De vreun deceniu, hypermarketurile,
supermarketurile, minimarketurile, benzinăriile, farmaciile, băcăniile,
frizeriile, merceriile, gogoșeriile, taxiurile și toate alea sunt pline cu
flyere prin care Guvernul și Finanțele ne înnebunesc că noi, clienții, „aveți
obligația să solicitați bonul fiscal și să-l păstrați până la ieșirea din
unitate”. Foarte bine că suntem îndemnați la așa ceva! Dar, mă întreb, nu-i
penibil să ni se facă din asta o obligație legală? Bineînțeles că e! Mai ales
că în acest mod mai și bagatelizezi respectul pentru lege (dacă la noi mai era
nevoie), stabilind o asemenea obligație (OUG 28/1999) fără să dictezi și o sancțiune.
Dar, domnilor juriști de la Guvern, acum să nu mă înțelegeți greșit, pledoaria
mea e să scoateți din lege trăznaia asta, iar nu să ne băgați la pușcărie
pentru ea.
*
Scris în iulie 1994, Testamentul
politic al lui Corneliu Coposu a fost făcut public abia zilele din urmă. Ni s-a
spus că documentul a fost descoperit în urmă cu aproape un an, „din
întâmplare”, în arhiva personală a liderului țărănist. Și că “am decis să
prezentăm testamentul în Anul Centenar” (surorile Coposu, foarte probabil
influențate, încă din 1994, de o influentă și omniprezentă activistă civică).
Dacă lucrurile stau cum ni s-a spus, atunci e nevoie să admitem, încă o dată,
că după 1989 acestui Partid i-au făcut rău nu doar dușmanii săi înverșunați, ci
și oamenii săi. Prin urmare cred că ceea ce a trăit Partidul în toți acești ani
a fost nu doar o tragedie, ci pe alocuri chiar o tragicomedie. În altă ordine
de idei, Testamentul ne arată că Coposu dădea credit pentru viitorul Partidului
tinerilor Remus Opriș, Dudu Ionescu, Costin Borc, tustrei dovediți degrabă dezertori și traseiști de duzină. Mari și
deșarte speranțe în direcția asta vedem că el și-a făcut mai ales în ce-l
privește pe incalificabilul, la acest capitol, Emil Constantinescu. Da, mă văd
confirmat în ceea ce am mai spus: din motive ce-i sunt doar în parte imputabile
d-l Coposu n-a reușit lucrul poate cel mai important pentru Partid – să lase în
urmă o mână de oameni care să fi avut această unică și importantă calitate:
caracterul.
*
În Bucureşti, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie e pe lângă Ministerul Justiţiei, care e pe
lângă SRI. Pe cuvântul meu...
*
D-l Ludovic Orban, urmașul Brătienilor,
îmi pare mereu cherlelit deși s-ar putea să nu fie, și mereu deschis la șliț
deși s-ar putea să nu fie.
*
Toni Greblă a fost unul din judecătorii
Curții Constituționale care s-au opus legilor “Big Brother” (vizând stocarea și
accesul abuziv la datele cu caracter personal) . Uneltele ororii, SRI și DNA
(cu șefi decorați ca nimeni alții de “partenerii” de la Washington) iși intră
imediat în acțiune. Judecătorului i-a fost pus pe rol un dosar improvizat
mizerabil. Potrivit jurnalistei Sorina Matei, procurorul DNA desemnat să-l
„rezolve” pe Greblă (şef de serviciu la Secţia a II-a) a fost șantajat cu arestarea
propriului frate. Procurori din DNA au povestit jurnalistei: "Procurorii
secţiei I a DNA au plecat repede din Bucureşti, s-au dus la Suceava, l-au
ridicat pe fratele colegului lor, l-au băgat în dubă, l-au adus în DNA, la
Bucureşti, şi l-au băgat într-un birou, lângă fratele procuror. Fratele
procurorului a fost reţinut în toiul nopţii, fix în cele mai tensionate
momente, în care fratele său instrumenta dosarul lui Greblă. Procurorul
șantajat – un bărbat, cât era de mare – s-a pus în faţa lui Kovesi, în
genunchi, şi a implorat-o plângând în hohote să nu-i ia fratele. Şi i l-a luat.
De atunci, omul a fost de nerecunoscut, nu mai auzea ce-i spui, vorbeai cu el
şi se uita în gol. De atunci n-a mai fost el. A fost cel mai crâncen, cel mai
şocant moment din DNA”. Zilele trecute Greblă a fost găsit nevinovat de Înalta
Curte.
*
La credință am venit nu când am dat de
Dumnezeu, ci când am dat de dracu. (Revista Timișoara, 25 mai 2018)
Situațiunea (C), articol publicat in anul 2018
