Situațiunea (CI)
Pe timpul procesului torționarului
Vișinescu, în 2015, am putut afla că statul nostru „post-comunist” ține în
continuare secretizate, încă din perioada stalinistă, reglementări ale
sistemului penitenciar. În aceste condiții, vă dați seama cam dosește același
stat privitor la reglementările Securității criminale? În 1986, ofițer de
comandă fiind, și aflat de câțiva ani în colimatorul Securității (după ce
însuși comandantul unității, celebrul Gheorghe Carp, mă acuzase în public de
atitudine dușmănoasă la adresa Partidului), eram deja tras pe linie moartă la
serviciul de aprovizionare cu carburanți. La un moment dat o subunitate
raportează o lipsă de câteva zeci de litri de motorină, pe care o „compensez”
cu cantitatea corespunzătoare din depozitul unității. Turnătorii își fac treaba
iar ceistul, căpitanul Marian David, îmi cere a doua zi să scriu cum a fost.
Din acel moment (de fapt mai ales din acel moment) și până în decembrie 1989,
el, și mai apoi toți ceiștii de pe unde am fost pe rând aruncat, au făcut toate
presiunile posibile să le dau măcar o declarație despre vreun “comentariu
politic neprincipial” al vreunui coleg. Răspunsul a fost de fiecare dată un
refuz explicit. Ceea ce, evident, mi-a atras toate persecuțiile posibile și
imposibile, și o „carieră militară” făcută praf. În toți acei ani am fost
absolut convins că insistența securiștilor de a obține de la mine măcar o
turnătorie politică avea de departe ca principal scop să murdărească un om
despre ale cărui atitudini ostile regimului mărturiseau arhivele lor înseși.
Iar tot ce am văzut după 1990 m-a întărit în credința că o asemenea intenție nu
avea cum să mă vizeze numai pe mine, ci venea cu siguranță dintr-o stategie
inclusă în reglementările Securității de fostul regim, și ascunse bine și azi
de statul nostru “post-comunist”. Încât nu-mi mai rămân decât aceste întrebări:
Mai avem noi istorici, cercetători și intelectuali interesați de istoria
crimele comunismului? Mai există CNSAS? Asta e „decomunizare”? Denazificarea
tot așa s-a făcut?
*
22 iunie 2011, Traian Băsescu despre
Regele Mihai: "A fost un trădător, o slugă la ruși". 9 mai 2014,
Gabriel Liiceanu despre Traian Băsescu: "Ați fost la înălțimea exigențelor
unei bune părți a intelectualității din țara asta."
*
GDS-ul și foaia sa, așa
zisa revistă 22 – înființate ambele de marele patriot Silviu Brucan, și duse
mai departe de încă și mai patrioții Liiceanu și camarazii lui – au făcut nu
demult încă o demonstrație dintre acelea ce nici nu se mai cer făcute.
„Pericolul unirii cu Republica Moldova”, asupra acestuia avertizează
intelighenția din Calea Victoriei 120. Iar asta într-un moment în care
revenirea Basarabiei în granițele din care a fost smulsă de Hitler și Stalin
pare mai realizabilă ca nicicând iar liderii de la Kremlin, așadar până și ei,
au decența să nu vorbească în termenii ororii.
*
Crezusem că pe internet a fost o
diversiune interogația publică, tendențioasă, a președintelui Iohannis în
sensul că Guvernul n-ar mai avea bani de salarii și pensii. Ei bine, n-a fost
deloc cum crezusem eu, d-l Iohannis chiar făcuse ce spun, luna trecută, pe 22
mai. Ce consecințe au pentru o țară asemenea poziții ale șefului statului, în
primul rând în planul ratingului financiar internațional? Foarte grave, bineînțeles.
În urmă cu puțin timp d-l Iohannis a mai expus România în plan internațional și
cu declarația aiuritoare despre "înțelegerile cu evreii" ale lui
Liviu Dragnea. Încep deja să cred că președintele nostru are momente în care e
pur și simplu iresponsabil. (Revista Timișoara, 8 iunie 2018)
Situațiunea (CI) , articol publicat in anul 2018
