Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie).
Situațiunea (CVII)
Primii
patru pași către normalitatea noastră: reforma clasei politice, reforma
justiției, eradicarea hoției, reabilitarea învățământului și educației.
*
Între alte nenorociri, cu binecuvântarea Bruxellesului, serviciile de informații au ajuns să exercite un control draconic până și asupra Justiției. Apropo, nu va mai trece prea mult timp și vom afla că personalul serviciilor a fost și este format, în proporție copleșitoare, din fii și alte rude ale foștilor ofițeri de Securitate și Miliție.
*
După ce rezoluțiile sale au ajuns să fie adoptate exclusiv pentru a fi încălcate cu dispreț, ONU s-a mai și predat uneltirilor corectitudinii politice internaționaliste (servite zelos pe la noi, observ, de câte un oengist în criză identitară). Ultima ispravă constă în tentativa urmărind să impună statelor – nebunia nebuniilor! – ca educația sexuală să fie obligatorie de la cea mai fragedă vârstă, inclusiv împotriva voinței părinților. Iar aceasta, se înțelege, fără absolut niciun temei rezultat din vreun tratat internațional de drepturile omului sau de oricare altul.
*
De la un timp Bruxellesul îmi pare să fie locul ce urmărește destul de sistematic să inculce românilor ideea că sunt ultimii oameni în toate. Tocmai am văzut la Pro Tv (unealta locală a manipulării) un Eurobaromentru despre cum suntem noi până și cei mai sedentari dintre europeni.
*
Codru-i frate cu străinul.
*
Am rătăcit ca un inconștient, aproape toată viața, fără să-mi răspund la întrebarea cea mai importantă cu putință: Există sau nu Dumnezeu?
*
"Când un popor îşi pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă." Asta și multe altele asemenea predica Liiceanu la începutul anilor 90. Ce predică el azi – cum, de ce, și servind ce interese? Mai are oare cineva nevoie să i se răspundă unor asemenea întrebări?
*
După ce în 1949 a terminat școala militară, unde a fost băgat de comuniști pe locuri pentru "muncitori", tatăl lui Băsescu a devenit omul comisarilor politici sovietici din armată. Și totuși, această secătură securistă a avut tupeul să-l acuze pe Regele Mihai că a fost "slugă la ruși".
*
Să ne gândim cam ce sentimente pot să aibă globaliștii sataniști față de o Casă regală având drept crez "Nimic fără Dumnezeu".
*
Răul imens pe care austriecii, cu concursul președintelui actual, ni-l fac de ani buni prin Schweighofer e deja demult un lucru banal. Așa că singura întrebare e dacă actuala guvernare are sau nu de gând să facă ceva înainte ca pădurile românești să fie complet jefuite. Sau suntem cumva în prezența unei conivențe neștiute în trei?
*
Atunci când, cu limbă de moarte, le-a cerut urmașilor "Să nu lăsați Partidul să moară!", d-lui Maniu nu i-a trecut prin minte să adauge: "Și nici voi să nu-l omorâți!".
*
Izbăvirea prin filosofie: Rău cu rău, dar mai bine fără rău.
*
Așa mi-a plecat mintea pe cele coclauri că nici cererea de concediu nu pot să mi-o mai scriu. (Revista Timișoara, 7 septembrie 2018)
*
Între alte nenorociri, cu binecuvântarea Bruxellesului, serviciile de informații au ajuns să exercite un control draconic până și asupra Justiției. Apropo, nu va mai trece prea mult timp și vom afla că personalul serviciilor a fost și este format, în proporție copleșitoare, din fii și alte rude ale foștilor ofițeri de Securitate și Miliție.
*
După ce rezoluțiile sale au ajuns să fie adoptate exclusiv pentru a fi încălcate cu dispreț, ONU s-a mai și predat uneltirilor corectitudinii politice internaționaliste (servite zelos pe la noi, observ, de câte un oengist în criză identitară). Ultima ispravă constă în tentativa urmărind să impună statelor – nebunia nebuniilor! – ca educația sexuală să fie obligatorie de la cea mai fragedă vârstă, inclusiv împotriva voinței părinților. Iar aceasta, se înțelege, fără absolut niciun temei rezultat din vreun tratat internațional de drepturile omului sau de oricare altul.
*
De la un timp Bruxellesul îmi pare să fie locul ce urmărește destul de sistematic să inculce românilor ideea că sunt ultimii oameni în toate. Tocmai am văzut la Pro Tv (unealta locală a manipulării) un Eurobaromentru despre cum suntem noi până și cei mai sedentari dintre europeni.
*
Codru-i frate cu străinul.
*
Am rătăcit ca un inconștient, aproape toată viața, fără să-mi răspund la întrebarea cea mai importantă cu putință: Există sau nu Dumnezeu?
*
"Când un popor îşi pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă." Asta și multe altele asemenea predica Liiceanu la începutul anilor 90. Ce predică el azi – cum, de ce, și servind ce interese? Mai are oare cineva nevoie să i se răspundă unor asemenea întrebări?
*
După ce în 1949 a terminat școala militară, unde a fost băgat de comuniști pe locuri pentru "muncitori", tatăl lui Băsescu a devenit omul comisarilor politici sovietici din armată. Și totuși, această secătură securistă a avut tupeul să-l acuze pe Regele Mihai că a fost "slugă la ruși".
*
Să ne gândim cam ce sentimente pot să aibă globaliștii sataniști față de o Casă regală având drept crez "Nimic fără Dumnezeu".
*
Răul imens pe care austriecii, cu concursul președintelui actual, ni-l fac de ani buni prin Schweighofer e deja demult un lucru banal. Așa că singura întrebare e dacă actuala guvernare are sau nu de gând să facă ceva înainte ca pădurile românești să fie complet jefuite. Sau suntem cumva în prezența unei conivențe neștiute în trei?
*
Atunci când, cu limbă de moarte, le-a cerut urmașilor "Să nu lăsați Partidul să moară!", d-lui Maniu nu i-a trecut prin minte să adauge: "Și nici voi să nu-l omorâți!".
*
Izbăvirea prin filosofie: Rău cu rău, dar mai bine fără rău.
*
Așa mi-a plecat mintea pe cele coclauri că nici cererea de concediu nu pot să mi-o mai scriu. (Revista Timișoara, 7 septembrie 2018)
Situațiunea (CVII) , articol publicat in anul 2018
