Situațiunea (CXII)

În toți cei 29 de ani de după 89, m-a preocupat constant nivelul de „integritate a guvernărilor”. Așa că rememorez cu ușurință, și pot documenta inclusiv cu analize și rapoarte proprii, că până la finalul guvernării Băsescu-PDL, în 2012, rareori a existat o lună, fără un scandal de “mare corupție” –  la nivel guvernamental, în principal. După 2012, în anii ultimelor guvernări PSD-iste, percepția asupra acestor lucruri s-a ameliorat indiscutabil. Convine sau nu adversarilor de profesie ai PSD – concetățeni mai mereu cu capsa pusă și cu etichetele la îndemână – adevărul acesta este.
*
Actualul președinte al Academiei e nu doar un reputat intelectual, ci și un patriot desăvârșit. Ce lucru rar mai e acesta azi la noi...
*
UE, atacată iresponsabil chiar de la vârful său: d-l Juncker compară absolut nejustificat situaţia la zi a Italiei cu "criza Greciei".
*
Referendumul pentru familie s-a transformat în cele din urmă într-un recensământ al românilor cu judecată dreaptă – cu rezultate puțin cam foarte proaste. Cu toate acestea, 3,5 milioane de români au înfruntat deschis depravarea lumii acesteia. Iată aici, dară, și o veste foarte bună!
*
Domnul Juncker recidivează iresponsabil: "Există riscul izbucnirii unui nou război în Balcani."
*
Există informații că la ședința Parlamentului Român din 21 noiembrie, cerută de Parlamentul European, au fost convocați inclusiv președinții ICCJ și CCR. Asta apropo, încă o dată, de viziunea parcă tot mai originală a UE despre suveranitatea statelor membre, despre independența Justiției, despre democrație și statul de drept.
*
Apropo de același referendum, asta nu-i democrație, ci prostie și dictatura indiferenței, să arunci la gunoi 4 milioane de voturi. Deci: referendum fără prag! Mi s-a răspuns că la noi e dreptul oricui să nu participe la vot. Desigur, e firesc să fie așa. Dar nu e dreptul nimănui, pe care-l doare undeva de treburile țării, să stea prin cârciumi sau pe nu mai știu eu unde și să aibă pretenția să se arunce astfel la gunoi milioane de voturi ale celor cărora le pasă. Deci: da, să se abțină, dar mergând la urne și anulându-și buletinul de vot! Sau dacă nu  – referendum fără prag. Altfel, insist, democrația devine o dictatură a indolenței.
*
Când, după război, ne-au fost răpite Basarabia și Coroana, Europa ne-a întors spatele. Așa că azi nu avem a cere voie nimănui să ni le luăm înapoi.
*
Alt fals marca Băsescu, propagat și de judecătorul politruc Dănileț: "Rezultatul referedumului pentru reducerea numărului de parlamentari era obligatoriu." Nici vorbă, acela a fost referendum consultativ (art 90 din Constituție).
*
Germania a anunțat că a fost pus la punct un sistem de apărare comună a UE care să înlocuiască NATO. Așadar, divizarea euro-atlantică se adâncește. În ce ne privește, sunt de părere că România nu trebuie să urmeze calea acesta. Dimpotrivă, să facă tot ce depinde de ea ca s-o evite, și să militeze cât mai mult pentru unitate și împotriva înfruntării. Mi se pare cu totul suprinzător că o anumită parte a Europei dă semne că ignoră experiența dramatică a celor două războaie mondiale.
*
Donald Trump a reușit un pas istoric, să obțină o majoritate conservatoare a judecătorilor Curții Supreme. Astfel, șansele de a mai fi sabotat din mai toate părțile au scăzut drastic. Iar aceasta e o veste bună nu doar pentru țara sa, ci și pentru toți cei care, în Europa, văd cu ochi buni o Americă puternică, garantând valorile democratice și restaurând libertățile fundamentale denaturate aproape caricatural de o corectitudine politică extremistă, tot mai previzibilă în intenții.
*
Dacă lumea civilizată nu ne spune nimic despre faptul că președintele actual a ales să se revendice – indiferent din ce motive, dar cu acte în regulă – drept sucesor al unei organizații naziste, se pare că de ceva timp se înțelege și prin aceasta că una e conducătorul și alta poporul. (Timișoara, 19 octombrie 2018)