Situațiunea (CXV)
Există semne tot mai credibile că politicienii au sabotat cu
toții recentul referendum pentru familie. Motivele sunt în continuare destul de
tulburi. Clar e doar modul în care au procedat respectivii în ziua votului. Doi
dintre cei mai importanți, Dragnea și Băsescu, s-au prezentat la urne
înscenându-și același incident – câte un tânăr din comisia secției le-a refuzat
salutul și mâna întinsă. Te puteai aștepta la altceva de la Băsescu și Dragnea?
Firește că nu. Personal nici de la Kelemen Hunor nu aveam prea multe așteptări.
Și totuși, îmi ziceam, un doctor veterinar, care a mai urmat și filosofia
aristotelică (și a mai scris și câteva poezii), nu poate să facă ce-a făcut un
Băsescu – un om care s-a făcut marinar ca să se facă securist. Ei, bine, m-am
înșelat. Liderul maghiarilor i-a întrecut pe confrații români. Aflat pe nu știu
ce aeroport el a declarat ziariștilor că încă n-a fost la vot din cauză că a
uitat buletinul acasă. Ceea ce n-a fost decât o sfidare a inteligenței și bunului simț al celor ce-l ascultau. Așa
că, repet, dacă nimeni nu avea prea multe așteptări la Băsescu și Dragnea, două
sosii doar mai tinere ale lui Ion Iliescu (acest vis încă neîmplinit al
Jilavei), dincoace mă tem că Domokos Géza și Markó Béla ar fi roșit și numai la
gândul de a se purta ca succesorul lor.
*
Uneori ni se întâmplă să facem dreptate numai cu prețul liniștii noastre și a
altora. În loc de aceasta se cuvine să încercăm să facem și noi ceea ce Sfinții
Părinți înșiși au învățat să facă, și ne îndeamnă și pe noi zicând: "Pacea
e de patru ori mai mare decât dreptatea" (și tot ei ne învață și de ce e
așa).
*
Simpatizanții lui Vadim Tudor au umplut internetul cu ipoteza sigură că idolul
lor a fost omorât de viu din cauza unui pamflet cu rimă șchioapă la adresa
masonilor. O stratagemă de doi bani, vrând să acopere cu cuvinte ceea ce mâțele
acoperă cu țărână. Pentru că nimeni și nimic nu va mai putea reabilita vreodată
pe “tribunul” închipuit pentru cele făcute ca servitor zelos al regimurilor
Ceaușescu și Iliescu.
*
Sunt de părere că Guvernul trebuie să dea toată atenția ultimului Raport MCV al
Comisiei Europene și Rezoluției Parlamentului European privind statul de drept
din România. România este stat membru al UE și trebuie să-și asume fără
jumătăți de măsură acest statut. Totodată, însă, e timpul ca și Bruxellesul să
dea dovadă de mai multă principialitate și coerență, în toate sensurile, în
raporturile cu noi. României, de exemplu, nu-i pot fi refuzate, în organizarea
sistemului judiciar, criterii care altor state le sunt permise. După cum
liderii de la Bruxelles nu ne pot cere o justiție independentă ocultând cu
obstinație, și cu cuvinte meșteșugite, o situație durând de peste un deceniu
(guvernarea Băsescu, Macovei etc) și care a făcut un rău cu nimic comparabil
României – exercitarea de către serviciile secrete a unui control incredibil
asupra justiției. Bruxellesul trebuie să iasă din neadevăr. Comisia Europeană a
știut de practica protocoalelor secrete și le-a agreat în ascuns. Iar astăzi
are obligația să recunoască acest lucru, și să asume partea sa de răspundere.
În caz contrar, și dacă se va dovedi că dialogul cu actualul establishment
european nu mai poate avea consecințe, Guvernul va trebui să pună la punct un
proiect solid pentru perioada imediat următoare alegerilor europene de anul
viitor. În sfârșit, într-o altă ordine de idei, în calitate de stat membru al
UE, România va trebui să ia act de noua evoluție din politica externă a Uniunii
și să se poziționeze ca atare. Mai exact, cred că România nu poate să urmeze –
nici chiar într-o perioadă pre-electorală – o viziune europeană precum aceea că
SUA constituie un potențial adversar militar al UE.
*
Traian Băsescu a început să aibă întrevederi tot mai dese cu procurorii. Un Cod
al onoarei din branșă o obligă acum pe Elena Udrea să garanteze la rându-i
pentru fostul șef. (text
trimis revistei Timișoara la 16 noiembrie 2018, neexistând însă confirmarea
publicării lui)
Situațiunea (CXV) , articol publicat in anul 2018
