Situațiunea (CXVI)
În preziua vizitei la Londra, inegalabilul Bogdan Chirieac a afirmat că citarea de către Parchet a doamnei Carmen, în chiar acea perioadă, constituie o hărțuire a familiei prezidențiale din partea Statului paralel. Ulterior surse apropiate inegalabilului au dat ca sigură și știrea că președintele și soția nu vor mai pleca la Londra ci vor fugi cu un elicopter în direcția Târgoviște.
*
Dacă vor desecretiza sau nu Protocoalele cu Justiția, e un lucru care cred că
va conta și el în bilanțul PSD și ALDE (altminteri plin până acum mai mult cu
vorbe goale decât cu realizări).
*
În aceste vremuri, singura grijă a noastră, a creștinilor, e să facem fiecare
ce se cuvine. De restul se va îngriji Dumnezeu.
*
"Când regii Olandei sau Norvegiei și-au părăsit țara din pricina nemților,
au consultat poporul când s-au întors în țară? Ce să-l întrebe? Dacă între timp
s-au obișnuit cu stăpânirea lui Hitler? Românii ar trebui întrebați în acești
termeni: Vreți voi să rămâneți cu o formă de guvernământ pe care v-au dat-o
rușii în 1947?" (Regele Mihai).
*
Atunci când a dat de cineva nedispus la compromisuri și în răspăr cu Sistemul,
Securitatea n-a lăsat-o așa. Am o experiență de dinainte (despre care am mai
vorbit), și una de după 1990. După 90, în subteranele spațiului public,
securiștii au ridicat sistematic suspiciuni în ce mă privește. Ceva mereu
ambiguu, de genul: „Ceva probleme la Servicii” (totul neputând fi altceva decât
vreo infamă scornire). La începutul guvernării CDR, se pusese problema să fiu
titular la MApN. Mizeria a funcționat și problema nu s-a mai pus – până și
camarazii mei civici și politici rămânând netulburați ca stânca. Lunile
trecute, ceva oarecum asemănător. De data aceasta am cerut directorilor SRI,
SIE și DIA să-mi comunice dacă numele meu se regăsește în evidențele
serviciilor lor. SIE și DIA mi-au răspuns imediat, după doar două sau trei zile
– amabil și limpede ca lumina zilei: nu. SRI, abia după o lună: nu vă putem
spune pentru că această informație ține de securitatea națională. Bănuind eu
ceva, i-am cerut și actualului Procuror general să-mi spună dacă Parchetul a
încuviințat vreodată măsuri de urmărire, supraveghere împotriva mea. Răspunsul?
Două texte de lege, pertinente într-adevăr, reproduse mot a mot, însă fără
absolut nicio altă referință sau explicație. Așa că vom vedea ce va fi în
Justiție.
*
În ședințe solemne, Parlamentele de la București și Chișinău ar putea pecetlui,
la 1 Decembrie, dreptul istoric pe care nimeni nu ni-l mai contestă astăzi.
*
Pentru cei drepți apocalipsa nu doar că nu e motiv de îngrijorare, ci de
bucurie supremă: întâlnirea cu Dumnezeu.
*
Eu încă sper ca finalmente d-l Iohannis să se dovedească, în cele nedefinitive,
altul decât ne apare în prezent.
*
O.N.U. a ajuns la paritate cu șilingul somalez.
*
Nu e mult de când mă întrebam ce-o avea prin dosare fostul coleg civic
Rebengiuc, trecut în tabăra dubioșilor anti-regaliști de sub fustele d-nei
Rotaru. Păi uite dintr-astea are: "Nicolae Mihuţ" [tatăl soției
actorului], "şeful Securității de la Turnu-Severin, are la activul lui
nenumărate crime, la unele participând personal" (Cicerone Ioaniţoiu, fost
deţinut politic). Nu arăt cu degetul, nu judec. Vreau doar să revin de fiecare
dată când am ocazia asupra ideii răului pe care intelectualii militanți l-au
făcut după 1989 atunci când n-au asumat public asemenea chestiuni biografice,
și le-au lăsat tăinuite în arhivele tartorilor Sistemului răului. Ele au făcut
ca mulți asemenea intelectuali să urmeze în viața publică trasee complet bizare
– și de multe ori aducătoare de mari confuzii și felurite alte prejudicii în
spațiul public. În cazul de față, mă întreb, de exemplu, câtă confuzie a putut
produce d-l Rebengiuc, cel ce a fost văzut atâta vreme drept un admirabil
regalist, când de câtva timp, asemeni altui fost coleg civic, d-l Caramitru, se
situează de partea celor ce atacă cu metodă Familia Regală? (text trimis revistei Timișoara la 23 noiembrie
2018, neexistând însă confirmarea publicării lui)
Situațiunea (CXVI), articol publicat in anul 2018
