Situațiunea (CXVII)
Cred că numai refacerea unității creștine (cu bune premise
azi) și revenirea la credință în acea parte Europei descreștinate mai pot evita
o nouă tragedie mondială.
*
Iată că nici după 30 de ani de la prăbușirea imperiului comunist noi nu am
reușit reîntregirea. Ce națiune europeană ar mai fi ratat atât de mizerabil? În
zilele acestea, ale Centenarului, mi-am pus de mai multe ori această întrebare.
Iar răspunsul l-am avut, întreg, chiar în cele ce se petreceau de 1 Decembrie
la Alba Iulia – privind când la viermuiala politică pestilențială, când la
urmașii lui Ferdinand Întregitorul. Și înțelegând parcă mai bine ca oricând de
ce coroana nu stă pe capete pătrate, de ce nu dezbină și nu se poartă cu
necuviință.
*
Într-un top al celor mai de succes tandemuri politice of all time d-l Băsescu
și Elena Udrea ocupă poziția 69.
*
Mircea Cărtărescu, titanul de alpaca, în vara lui 1990: "În locul în care
se află acum, Ion Iliescu mi se pare omul cel mai potrivit."
*
Privind la puzderia de parade militare din 1 Decembrie, mă gândeam cum, ca
ofițer, m-a ferit bunul Dumnezeu să-i dau onorul lui Ceaușescu, dar și, iată,
unora ca Iohannis, Dragnea și Orban.
*
Așa, deci, la 1 Decembrie noi am anexat Ardealul, o parte din Ungaria... Iată
ce fals istoric ofensator ne aruncă în obraz partenerii germani prin
intermediul Televiziunii publice ZDF. Și încă în zilele Centenarului Marii
Uniri. Acum îi mai e cuiva greu să-și dea seama cine s-a opus de fapt, în cele
trei decenii de după prăbușirea imperiului comunist, anulării efectelor
Pactului criminal Hitler-Stalin? În sfârșit, în ultimul timp mi-e realmente
teamă că Germania d-nei Merkel se îndreaptă într-o direcție de-a dreptul
periculoasă.
*
E deja o modă ca politicienii partidelor aflate acum la guvernare să
incrimineze tot mai vocal Bruxellesul și Washingtonul (din perioada
administrației precedente) pentru că, în special în deceniul Băsescu, au
inspirat și încurajat ca SRI și DNA să exercite un control greu de imaginat
asupra Justiției. Două lucruri cred că trebuie spuse aici. Primul, că
reprezentanți la vârf ai celor două partide au știut bine și chiar au girat, în
special ca membri ai CSAT, aceste lucruri. Al doilea că, într-adevăr, partenerii
noștri au făcut ca Justiția română să traverseze o perioadă dintre cele mai
negre din istorie – iar aceasta în timp ce României i se țineau public lecții
cinice despre independența Justiției. Și totuși, după europarlamentarele de
anul viitor dialogul cu Bruxellesul va trebui normalizat – desigur, în măsura
în care așa ceva se va mai dovedi posibil. De partea cealaltă, se cuvine, cred,
să fie valorificate, inclusiv în sensul acesta, excelentele premise ale
relației cu actuala administrație de la Washington.
*
Berlinul d-nei Merkel și Bruxellesul neo-marxist au susținut în președinții
Băsescu și Iohannis, cu premeditare, doi adversari ai revenirii României la
monarhie – și, prin aceasta, și ai stopării distrugerii țării.
*
Politrucii republicii noastre staliniste au stat cu toții, mai mereu după 89,
cu interesul național pe buze, voind să ne spună astfel cât de patrioți sunt
ei. Treaba asta e, însă, ca și cum cei ce înjură de Dumnezeu ar pretinde că
sunt credincioși întrucât înjurătura lor e o mărturisire a existenței lui
Dumnezeu. (text trimis
revistei Timișoara la 7 decembrie 2018, neexistând însă confirmarea publicării
lui)
Situațiunea (CXVII) , articol publicat in anul 2018
