Situațiunea (CXIX)
Fără El viața noastră este fără sens, toate alergările și
zbuciumul nostru sunt deșărtăciune și vânare de vânt. La mulți ani întru
Hristos!
*
Pagina oficială a SRI are o secțiune intitulată „Cum lucrăm”. Ca să vezi
eufemism... Alo, băieți, „Cum lucrăm” sau “Cum vă lucrăm”?
*
D-nii Dragnea și Tăriceanu ne duc de vreo jumătate de an cu vorba că vor
declasifica ei negreșit protocoalele
dintre SRI și Justiție. Așa că după atâta amar de vreme se pune de la sine
întrebarea: Dacă tot ziceți că vă sabotează prezidentul sas, de ce,
demagogilor, nu le anulați prin ordonanță de urgență? Pentru că e deja de ani
mulți o maximă urgență ca Justiția să nu-și mai bată joc de români inclusiv prin înțelegeri secrete cu
fiii Securității codoașe? Apropo, e bine de știut că asemenea aranjamente
nemernice există (dar grangurii zilei tac) nu doar în materie penală, vizând
așa zisa combatere a corupției la nivel înalt – ci și în materie civilă, de
contencios administrativ etc, afectând cel mai probabil sute de mii de
justițiabili.
*
La sfârșitul Primului Război Modial istoria a fost cu frații noștri unguri pe
cât de dreaptă pe atât de ironică – atunci când Tratatul de la Trianon s-a
semnat la Versailles.
*
Dacă aș reuși să disprețuiesc deopotrivă plăcerea și durerea, aș deveni sfânt.
Aș putea să țin patimile în frâu și, drept urmare, n-aș mai păcătui. Cât de
simplu e! Și totuși cât de complicat pentru un om atât de slab și păcătos...
Dar nici nu-mi pierd nădejdea că prin mila și harul lui Dumnezeu mă voi mântui
și voi deveni, după nemincinoasa-I făgăduință, asemeni Lui.
*
România republicană, reprezentată cu demnitate și viziune în lume: “Decât să
sug ... la mai mulți licurici mici, mai bine i-o sug unui licurici mare” (26
mai anul Domnului 2005).
*
Chestiunea legalizării prostituției a fost îngropată definitiv în urmă cu mai
bine de 15 ani. A contat în mare măsură opoziția Bisericii Ordodoxe. Nu sunt un
susținător necondiționat al legalizării prostituției. Recunosc de asemenea că
argumentele teologice împotrivă sunt solide și de luat în seamă într-o
societate ca a noastră. În același timp găsesc însă absolut regretabil că de 15
ani toată lumea s-a sustras oricărei responsabilități față de această problemă.
Că a facut-o statul nu mă mir; m-aș fi mirat să n-o facă. Dar și Biserica? Cele
mai multe femei ajung în situația să se vândă din cauza lipsurilor dramatice în
care trăiesc. După 1989, spre cinstea ei, Biserica a ajuns să dezvolte un
impresionant sistem de asistență socială și filantropică. Încât mă întreb dacă
nu cumva o câtime din acest efort – nu doar material, dar și spiritual și
duhovnicesc – n-ar merita îndreptat și în direcția aceasta? Ca să mă refer
numai la ele, pe centurile marilor orașe au ajuns carne vie poate mii de
tinere. N-ar fi, oare, o minune să vedem odată un preot, sau poate chiar un
ierarh al Bisericii noastre, stând de vorbă și cu ele? Sfântul Ierarh Nicolae
ne e poate cel mai drag pentrun fapta de binefacere îndreptată către cele trei
surori, pe care tatăl lor, din cauza sărăciei, dorea să le facă prostituate. El
le-a dăruit o sumă însemnată de bani și le-a ferit astfel de căderea în
desfrânare. Oare nu este acesta unul din modelele ce s-ar cere urmat? Și, în sfârșit,
n-ar putea să-și asume Biserica și rolul de interfață între această realitate
crudă și nepăsarea cinică care domnește netulburată de nimeni în ministerele
Sănătății și cel al Muncii și Asistenței Sociale?
*
Am intrat în anul în care se fac trei decenii de când ministrul Apărării,
generalul Milea (urmat de comandanții de mari unități și unități din importante
garnizoane) a scos Armata în stradă împotriva propriului popor; deși, voi
repeta fără să obosesc, prin Constituție și prin Legea apărării 14/1972 Armata
nu avea asemenea misiuni. Cu toate acestea Parchetul militar n-a trimis nici
până azi pe cineva în judecată (nici măcar în mandatul mult lăudatului pe mai
nimic Dan Voinea). Așa că să nu se mire nimeni dacă mâine, poimâne vom vedea
răsărind ici, colo câte-o statuie a generalilor cu grele vinovății. Mai ales că
un bulevard bucureștean cvasi-central poartă deja, demult și bine, numele
generalului ucigaș Milea – o porcărie cu care deja am început să tulbur
liniștea Primăriei locului și chiar și a Justiției protocolar-clasificate. (Revista eCreator, 8 ianuarie 2019)
Situațiunea (CXIX), articol publicat in anul 2018
