*De parcă ar fi rezolvat deja
marile probleme ale... marii politici în care tocmai a intrat, războinicul
George Simion s-a adresat poporului rus cu o frază absurdă și provocatoare pe
fond și extremist-grobiană în exprimare. Care nu poate să facă țării, în mod
absolut gratuit, decât rău; iar asta într-un context în care România și
întreaga lume se află mai mult decât oricând sub asediul globalismului
satanist: „Rușii sunt un popor civilizat mai târziu, ei nu înțeleg decât dacă
le dai una peste bot” (interviu pentru Libertatea, 9 decembrie 2020). Să te
lupți simultan și cu Ungaria, cu UDMR, cu maghiarii din țară dar și cu Rusia mi
se pare că ești dus bine pe o cale greșită. Tare mă tem că e deja timpul să
regret susținerea și încrederea ce le-am dat acestui co-președinte al AUR.
*Și noi credem și spunem de
mult timp ceea ce Donald Trump a spus în urmă cu puține ore: „Curtea Supremă
are șansa de a ne salva țara de cel mai mare abuz electoral din istoria
Statelor Unite.” După părerea mea, dacă acest lucru nu se va întâmpla (personal
rămân foarte încrezător) înseamnă că răul s-a înstăpânit atât de sus și de
copleșitor în America încât până și să speri va fi cu neputință.
*Rătăcire: Sunt trubadurul
unui ev apus,/ Al unei căi cu țel de nepătruns,/ De sub un crug necunoscut,/
Sub care toate au tăcut.
*Dacă-i privești din avion,
globaliștii neo-marxiști sunt niște tipi extrem de cumsecade. Agenda 2030
(trecută de ei prin ONU în 2015), documentele Forumului Economic Mondial
(întrunit anual la Davos) și altele asemenea nu sunt altceva decât niște râuri
de lapte și miere ce stau să inunde planeta. Și care te fac, pe bună dreptate,
să te întrebi: Și atunci de ce multă lume întreagă la minte (multă și nu prea!)
nici nu vrea să audă de ei? Și de ce aceeași lume atrage cu disperare atenția
că dacă domnii aceștia cumsecade vor îngenunchea America lui Trump va fi
cumplit? Simplu: neo-marxiștii vindicativi vor să răzbune prăbușirea în ruine
și în mult sânge a comunismului criminal. Ei vor să mai experimenteze încă o
dată, cu nădejdea unei reușite, de data aceasta la nivel planetar, acromania
marxistă care i-a atras și-i atrage morbid pe ei și pe înaintașii lor de exact un veac și
jumătate. Iar pentru aceasta, ca și data trecută, marele obstacol în calea lor
este Dumnezeu. Ceea ce, mai ales aceasta, ar trebui să ne cutremure pe toți
până nu e încă prea târziu.
*Știu bine, Doamne, că, în
marea Ta bunătate, mă vei mântui chiar dacă faptele mele bune sunt atât de
puține. De aceea – pentru că în Împărăția Ta, nu mai există întristare, căință
și suspin – Te rog să-mi dai aici lacrimi pentru nevrednicia mea!
*E cam nu știu cum și ce-am
văzut adineauri la TVR. AUR parcă nu prea mai e aur. George Simion s-a sucit
dintr-odată, și vrea la guvernare. Are și prim-ministru: firește, masonul
securist Călin Georgescu – un monoman chiar și caraghios de la un timp. Și ce
mai are George? Militari! Care militari? Nu le-a dat numele pentru că știe că-i
jale. Chelaru, general, mason și el, cu un cazier încărcat (3 ani cu suspendare
pentru raptul unei case din patrimoniul Armatei, de pe când îi era mare șef).
Generalul Nicolae Roman și colonelul Francisc Tobă – implicați în represiunea
armată de la Timișoara și de la Sibiu din Decembrie 89. În fine, vom trăi și
vom mai vedea...
*„Oamenii se roagă lui
Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească
păcatul. Acum cine de cine să asculte mai întâi: Dumnezeu de oameni, sau
oamenii de Dumnezeu?” (Părintele Arsenie Boca). Știu că multă lume cu evlavie
la Părintele așteaptă ca el să fie canonizat. Așteptarea durează de foarte mult
timp de după 1990. Procedurile canonice au fost demarate numai în urmă cu un
an, și pare că și aceasta s-a întâmplat mai mult sub presiunea evlaviei despre
care vorbesc. În cadrul acestor proceduri Sinodul Bisericii Ortodoxe a anunțat
în octombrie trecut că a prevăzut cercetări inclusiv în arhivele CNSAS pentru
perioada 1945-1989. Cu aceeași ocazie, Sfântul Sinod a îndemnat clericii și
credincioșii ca, până la o decizie finală, „să evite atât idealizarea excesivă
a persoanei Părintelui Arsenie Boca, cât și denigrarea lui”. Așadar cred că se
cuvine ca toată lumea să aștepte în continuare cu răbdare și cu încrederea că
unica autoritate competentă să decidă o va face sub harul Sfântului Duh.
*Căzăturile acestui neam ne-au
făcut robi ai unei Europe fără Dumnezeu. (Activenews, 11 decembrie 2020)
Situațiunea (CXCIV), articol publicat in anul 2020